luni, 5 ianuarie 2009

Hartia de Najio

Daca zilele trecute am vorbit despre inclinatia taranilor din Najio catre studiu si interesul aratat stiintelor din afara, astazi voi vorbi despre prima indeletnicire a lor si secretul care a stat la baza obtinerii hartiei care avea sa fie renumita in intraga Japonie.
Coplesiti de lipsurile zilnice, satenii au inceput sa se gandeasca la o modalitate de-a scoate satul din saracie. Deoarece singura lor avere era muntele si apa care le traversa satul, s-au gandit sa se foloseasca de ele si sa faca hartie. Tanarul care veni cu aceasta idee se numea Higashiyama Yaemon, cel care avea sa fie recunoscut drept inventatorul hartiei de Najio.
Yaemon se hotaraste sa plece in Echizen (prefectura Fukui de astazi), loc renumit pentru hartia de calitate. El crede ca doar invatand de acolo secretul fabricarii hartiei va reusi sa-si implineasca visul de-a face din Najio un sat prosper.
Yaemon a trecut muntele si in cateva zile a ajuns in Echizen. Dar in acest sat nu putea patrunde in casele oamenilor orice strain. Locuitorii pastrau cu sfintenie secretul fabricarii hartiei, fiind transmis de la o generatie la alta. Dar seriozitatea si daruirea cu care muncea tanarul au atras simpatia satenilor. In scurt timp el a fost adoptat de o familie din sat si s-a casatorit. Munceste cu sarg, gandindu-se ca intr-o zi se va intoarce in satul natal si va putea pune in practica tehnica invatata aici. Satenii au inceput sa-i acorde incredere, neinteresandu-i locul de unde venise si pentru ce venise in sat. Erau incantati sa aiba in satul lor un om asa de harnic.
Intr-o noapte, Yaemon se trezeste din somn si incepe sa-si faca planuri de plecare. Ii vine greu sa-si abandoneze familia si satul in care fusese adoptat, dar mai presus de aceste sentimente personale, simtul datoriei este mai puternic. Isi aminteste de casa din Najio, de munte, de sateni si cu lacrimi in ochi se hotaraste sa se intoarca in satul natal. In miez de noapte, fara sa fie simtit de ceilalti, paraseste casa, lasandu-si sotia si copilul dormind. In fata casei isi impreuneaza mainile, inclina capul si isi cere iertare de la sotie, copil si de la toti cei care l-au ajutat, apoi o ia la fuga.
Ajuns in Najio isi indreapta toata atentia catre fabricarea hartiei, in felul acesta reusind sa nu se mai gandeasca la familia lasata in Echizen. In scurt timp satenii invata de la Yaemon noua tehnica de fabricare a hartiei, treptat afacerea se extinde si satul incepe sa prospere. Preocupati cu studiul in permanenta, satenii doresc sa faca o hartie mult mai buna decat aceasta. Astfel, adaugand pamant in compozitie, au reusit sa scoata o hartie mai rezistenta care a fost numita hartie de Najio si a ajuns renumita in toata Japonia. Faima acestei hartii si faptul ca cel care a descoperit-o este Yaemon, a ajuns si la urechile familiei din Echizen. Sotia si copilul care au plans neincetat de la disparitia acestuia s-au minunat cand au auzit si si-au dorit sa mearga sa-l vada imediat. Calatoria a durat o luna de zile si a fost anevoioasa, dar gandul ca la capatul calatoriei ea isi va intalni sotul si copilul tatal, le-au dat forta sa mearga mai departe. Obositi si slabiti de puteri au ajuns in Najio. Satul avea casele imprastiate, fiind distanta mare intre case. Ca sa nu mai piarda timp, au intrebat satenii unde este casa lui Yaemon. Sotia le-a spus cine sunt si ca si-ar dori sa ajunga cat mai repede la Yaemon. Satenii s-au consultat intre ei si au decis sa-i spuna ca Yaemon nu este in satul acesta si sa o compatimeasca pentru drumul facut pana acolo. Ei au sfatuit-o sa se intoarca inapoi in satul ei. Satenii erau suparati pentru ca au trebuit sa o minta pe femeie, dar se gandeau ca daca Yaemon s-ar intoarce din nou la familia lui, satul nu ar mai putea prospera.
De sotia si copilul lui Yaemon nu s-a mai auzit nimic, insa, se spune ca dupa multi ani, Yaemon ar fi plecat in pelerinaj in Shikoku.


Extras din Buletinul Informativ "Discover Nishinomiya", Aprilie 2008

5 comentarii:

  1. tot respectul pentru un om deosebit! la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte interesante expunerile tale. despre o tara putin cuncosuta in romania. despre o cultura aparte. toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase!
    La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  4. ...m-ai tinut cu sufletul la gura si asteptam sa vad familia reunita, asa dupa cum sint povestile noastre; dar cine-i poate intelege pe japonezi? Ei au alte povesti si alte ginduri.

    Nu numai subiectele sint interesante dar si felul in care le prezinti...si povestile tale incep ca si un foc mic, pe care tot adaugi vreascuri pina cind faci o palalaie uriasa...
    Congratulations...si salutari din California

    RăspundețiȘtergere
  5. Rodica iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Intradevar povestile japoneze nu se termina cu final fericit. In conceptia japonezilor, sacrificiul pentru creatie a fost ( tind sa cred ca mai este) mai presus de sentimentele afective dintre oameni.

    RăspundețiȘtergere