Cu mult timp in urma, in Kyoto locuia un zato singur (orb care canta la biwa). Acest zato nu era doar orb ci suferea si de o boala incurabila inca din copilarie. Gandind ca poate apele termale il vor curata de boala, doreste sa ajunga in Arima (loc renumit pentru ape termale). Vorbind cu un localnic despre planul sau, este sfatuit ca sa renunte. Acesta ii spune ca daca va mai astepta un pic vor merge impreuna, fiindca are el drum in zona. Fara a mai astepta, batranul porneste singur spre Arima.
Pornit de unul singur la drum este indrumat de oameni cu suflet bun, pe calea cea buna.
Dupa o zi lunga de mers, innopteaza pe marginea drumului pana dimineata. "Am fost binecuvantat cu vreme buna", gandi batranul. "Maine am sa ajung la Arima si am sa scap de boala. Nu mi-a mai ramas decat o zi de calatorit". Dimineata porneste din nou la drum iar spre amiaza ajunge pe cararea care duce spre Arima. Soarele era inca sus. Orbul inainteaza, ajutande-se de toiag, merge de-a lungul raului Otada, prin zona "celor 7 curburi". Nesansa face ca la doar cateva ore departare de Arima sa piarda directia si sa se indeparteze de carare, lovindu-se de stanca. Neavand incotro, se aseaza jos langa piatra, asteptand ca sa treaca vreun drumet prin zona. Insa singuratatea locului este apasatoare. Incepe ca sa regrete ca nu a scultat sfatul vecinului si a pornit de unul singur la drum. La doar cativa pasi de locul mult visat este nevoit ca sa cedeze. Isi aduna toate fortele si incearca sa gaseasca cararea cu toiagul, dar fara succes. Striga dupa ajutor cu disperare dar ecoul se izbeste de stancile reci. Incet-incet, intunericul si frigul acopera valea, nemaiauzindu-se decat tipatul maimutelor din departare.
Peste cateva zile, orbul zato este gasit de vanatori, mort.
Oamenii au numit acea trecatoare "Zato dani"(trecatoarea lui Zato)
Sursa: NIA, Discover Nishinomiya, No.9, Septembrie 2007
Am avut de la inceput sentimentul ca o sa fie o poveste foarte trista. Mi-a placut mult.
RăspundețiȘtergere