marți, 3 iunie 2014

Drum catre Poarta Sufletului meu

Din cand in cand viata ne da o pauza ca sa putem reflecta in liniste ceea ce conteaza cu adevarat pentru noi. Sa apreciem tot ceea ce ne este dat. Sa intoarcem pe toate fetele situatiile pana gasim partea buna si sa ne bucuram. Se spune ca ochii sunt Poarta Sufletului. Prinsa in vartejul cotidian in ultima vreme am uitat sa mai privesc pe cei dragi in ochi. Incetul cu incetul acele ferestre care asteptau sa fie deschise cu fiecare rasarit de soare s-au umplut de lacrimi. Lacrimi adunate in timp care nu s-au mai putut opri si-au inceput sa strige la mine. Sunt aici! Am incercat sa privesc in directia din care sunt strigata, dar fiecare moment de neregasire imi ingreuna si mai mult drumul catre sufletul meu. Dimineata a venit, marea febra a trecut si eu m-am bucurat pentru o noua zi. Am tras putin cu coada ochiului ingreunat de lacrimi catre celelalte ferestre. Si ele ma priveau tot pe furis ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Cand m-am intors, casa era aerisita iar cei mai frumosi ochi din lume ma asteptau cu flori de Nu- ma-uita.

sâmbătă, 8 martie 2014

Osake Matsuri (scris in 2009 toamna)

In acest week end a fost sarbatoarea osake-ului (alcool din orez).S-au dus la templul Ebisu ofrande din osake-ul obtinut din recolta de orez de anul acesta. Cum era de asteptat, inca de la prima ora s-au instalat si tonetele cu produse, in general alimentare, dar si cosmetice obtinute din orez. Mirosuri imbietoare veneau din toate partile, nestiind unde sa te opresti si ce sa gusti mai intai. Impreuna cu alti voluntari de la NIA am avut un stand cu dulciuri si racoritoare adunate din intreaga lume. Scopul in sine nu era de-a face un ban din vanzari, ci de-a informa oamenii despre activitatile care se desfasoara in cadrul asociatiei si binenteles de-a atrage sponsori. Atractia principala a fost concursul de bere, "kiki biru" ("kiki" in limba japoneza inseamna "a auzi". Prin urmare, la japonezi nu se gusta berea ci se se asculta!). In urma degustarii, trebuia sa ghicesti cel putin 3 branduri de bere din cele 7 expuse. Daca ar fi fost branduri japoneze, probabil ca nu ar fi fost o problema ptr amatorii de bere, problema era ca erau adunate sticle din diverse zone ale globului. Cu toate ca la prima vedere parea imposibil sa deosebesti macar o sticla, au fost persoane care le-au ghicit pe toate 7. Inca o data s-a confirmat faptul ca japonezii sunt mari bautori de bere. Premiul consta intr-o sticla de bere la alegere.
Dupa terminarea programului de lucru, am avut sansa sa cunosc o japoneza care face parte din grupul de voluntari care se ocupa cu programul "home stay" din Nishinomiya. Studenti bursieri sunt luati in week end de japonezi si sunt dusi acasa, pentru a vedea la fata locului cum traieste o familie japoneza. Asadar, am avut pentru cateva ore un ghid in masura sa-mi explice provenienta marfurilor care erau expuse in bazar si alte aspecte legate de traditia japonezilor. Asa am putut afla cum osake-ul este foarte bun in tratamentele cosmetice. Pe langa alte creme si lotiuni, nu m-am putut abtine sa nu iau "Ofuro zake", alcool (15 grade) care se pune in apa de baie. Este adevarat ca mirosi cateva ore ca si cum ai fi baut o zi intreaga, dar dupa 20 de minute de stat in cada, pielea devine foarte catifelata. Si uite-asa am mai descoperit un secret al frumusetii femeilor japoneze! Printre alte obiecte deosebite vazute in bazar au mai fost si lumanarile pictate unde puteai sa asisti la confectionarea lor.
A doua zi, desi a plouat templul a fost luat cu asalt de la primele ore. De data aceasta fiecare isi lua de mancare si se aseza la masa cu umbrela in cap. Interesanta mentalitatea japonezului. Desi ar fi putut manca lejer la un restaurant, statea la cozi interminabile pentru o farfurie de taitei (gustosi cei drept!) in ploaie. Se pare ca satisfactia e mult prea mare. La plecare, in statia de metrou am urmarit un spectacol "rakugo"(povestiri comice).

marți, 12 iunie 2012

Part 2

Au trecut deja 3 ani de cand nu am mai deschis aceasta pagina. Nostalgia vremurilor cand imi luam rucsacul in spinare si porneam in cautare de frumos m-a facut ca sa revin cu impresii noi din Tara Soarelui Rasare. S-au intamplat multe intre timp, dar ar fi mai intelept ca sa lasam ca "cele rele sa se spele si cele bune sa se adune". Voi incerca sa nu ma abat prea mult de la tema acestui blog, urmarind sa va prezind franturi din locurile pe care le-am vizitat sau oameni care m-au impresionat in tara cu Soarele rosu.

duminică, 26 iulie 2009

In vacanta

Dupa o perioada plina de proiecte realizate dar si vise spulberate, ne-am gandit sa plecam intr-o minivacanta. Profitand de ofertele speciale acordate de hoteluri in urma ajutorului financiar primit de la stat* am ales Shirahama. La doar 3 ore de casa noastra in prefectura Wakayama, statiunea Shirahama se numara printre cele mai renumite locuri din tara in ceea ce priveste traditia apelor termale(onsen).
Totusi, ceea ce ne-a facut sa alegem acel loc este plaja cu deschidere la ocean.



Shirahama Beach



Sandanbeki

In fata ochilor se deschide un peisaj mirific. Furia valurilor care se izbesc de stanci iti dau un sentiment de eliberare. Simti cum tot stresul si oboseala acumulata iti este purtata de valuri si facuta bucati de stancile uriase.
Din pacate acest loc este ales de fiinte care nu mai pot inainta pe cursul vietii si aleg sa-si puna capat zilelor. M-a emotionat profund mesajul catre cei care vor sa se sinucida; "Inainte de-a lua o decizie suna la nr..." iar deasupra era scris ca Isus te iubeste, contezi pentru El. Este de remarcat mesajul cu trimitere la Isus intr-o tara in care influenta crestinismului abia se face remarcata. Daca toata viata s-a inchinat pietrelor, in ultimul moment i se spune ca mai este cineva care-l iubeste si viata lui este importanta.



Ryokan (hotel in stil japonez)



Simbolul statiunii Shirahama- Engetsutou

* In ideea sustinerii economiei, statul japonez a acordat fiecarui locuitor al Japoniei(care poate dovedi prin acte ca locuieste in Japonia) un ajutor financiar de 12000 de yeni(aprox. 90 E) pentru adulti si 20000 de yeni pentru copii si batrani. Cu aceasta ocazie, firmele de turism au creat oferte speciale numai bune pentru a cheltui banii primiti cadou.

duminică, 19 iulie 2009

Gion Matsuri


Pe 17 iulie in Kyoto are loc primul festival de mare amploare al verii.
Pregatirile pentru acesta sarbatoare incep cu cateva saptamani inainte, cand se oficiaza ritualuri de purificare si reprezentatii artistice traditionale (Kabuki si Kyogen). Pe 10 iulie se construiesc si impodobesc cele 32 de care alegorice care vor strabate strazile Kyoto-ului la marea parada. Tot pe 10 are loc si "Intampinarea lampioanelor". Alaiul barbatilor imbracati in kimonouri si tinand in mana lampioane porneste de la templul Yasaka pana in Kawaramachi. O alta activitate a aceastei zile este si "Mikoshi Arai" sau "Purificarea carelor alegorice".
In dimineata zilei de 17 iulie, in ziua marii parade, cele 32 de "muzee ambulante", cum au mai fost numite carele alegorice pornesc de la templul Yasaka pe strazile orasului, reanimand atmosfera fostei capitale.

duminică, 31 mai 2009

Arima onsen

Intr-o zi, cand soarele si-a tras valul peste razele dogoritoare, am pornit pe urmele orbului de la trecatoarea Zato, spre Arima. Prinsi in bratele maiestoase ale muntilor, drumul ni s-a parut ca rupt dintr-o poveste. Respirand prin toti porii aerul verde de munte, simteam franturi din vremuri indepartate, cand abandonati in fata naturii, oamenii veneau in acest colt de Rai, sperand in vindecari miraculoase.



Nu mica mi-a fost mirarea la coborarea din autobuz, cand m-a izbit un iz de Herculane. Ce mica e lumea, mi-am zis! Si cum le-a aranjat Marele Faurar pe toate, in asa fel incat sa se poata bucura de Creatia Lui toata fiinta omeneasca, dintr-un capat in altul al Lumii.
Cu o harta in mana am pornit in drumetie. Primul popas a fost la un izvor de apa termalala unde stateau de straja cateva pietre uitate de vreme. Susurul cristalin al apei m-a tintuit pret de cateva minute bune pe o banca, dandu-mi ragaz sa-mi trag sufletul.




Am pornit apoi la cascada. Iarasi urcat, si iarasi respiratie taiata de atata frumos... sau lipsa de miscare. Oricum, efortul s-a meritat din plin. Peisajul care se dasfasura in fata ochilor mi-a adus aminte de poiana din "Dumbrava minunata". Acel loc in care se adunase la judecata toata suflarea padurii.



Coborand in statiune, am oprit la un restaurant cu specific japonez si ne-am asezat la o masuta pe tatami, care era facuta intr-un mod tare inteligent. Picioarele nu trebuiau stranse in acea pozitie chinuitoare, ci le puteai lasa jos, ca si cum ai fi stat la o masa obisnuita. Daca ar fi curs pe sub masa si apa termala satisfactia ar fi fost la maxim. Dar pentru apa termala, ne-am oprit intr-un colt de strada unde era amenajat un onsen pentru picioare. Dupa alergatura de pe munte, cateva minute cu picioarele in apa fierbinte veneau ca o adevarata binecuvantare.
Inainte de-a parasi statiunea a inceput o ploaie calda de vara, petrecandu-ne ultimile minute sub umbrela, emotionati si plini de recunostinta.

duminică, 17 mai 2009

Influenza

Cat s-au dat peste cap japonezii ca sa nu intre in tara virusul cel nou si tot l-au scapat. Pana in prezent doar in Kansai sunt 40 de cazuri. Dimineata, cand am iesit in oras, se anuntase doar doua cazuri in Kobe, dar pana seara s-a imprastiat peste tot. .
Daca toata ziua a fost liniste, spre seara autoritatile au inceput sa se panicheze. Incepand de maine toate scolile din zona se vor inchide pentru o saptamana. Propabil se va restrictiona si accesul in locurile publice. Sa dea Domnul sa se termine totul cu bine!