Bento

Cu o traditie de cateva sute de ani, obiceiul pachetelului cu mancare sau bento s-a pastrat pana in zilele noastre in Japonia.
Aparut pentru prima data in perioada Kamakura (1185-1333),bento-ul acelor vremuri consta doar in cateva prajiturele din orez fiert si uscat (hoshi), puse intr-o geanta.
In perioada Azuchi-Momoyama (1568-1600)au aparut cutiile din lemn lacuit care se folosesc si astazi la evenimente speciale cum ar fi Hanami sau Hinamatsuri.
In perioada Edo, obiceiul bento-ului a inceput sa se rafineze, ducand la aparitia makuno-uchi obento, ("bento intre acte"). Aceste bento-uri erau servite in pauzele spectacolelor de Noh si Kabuki.
In perioada Meiji (1868-1912)a aparut primul eki bento (bento luat din statiile de tren). Lansat pe 16 iulie 1885 in statia Utsunomiya, ekibento continea doi ongiri inveliti in frunze de bambus.





Incepand cu perioada Taisho, bento-ul este introdus si in scoli. Primit la inceput cu bucurie de catre elevi si cadrele didactice, acesta se dovedeste a avea o influenta nefavorabila asupra elevilor. Deoarece prin bento se reflecta situatia financiara a elevilor(ceea ce ducea la discriminare), in scurt timp este abandonat.
Dupa 1980 obiceiul bento-ului revine, fiind intr-o continua perfectionare.


Pentru a pregati un bento in casa trebuie tinut cont de urmatoarele aspecte:
-ingredientele folosite se aleg in functie de anotimp
-ca sa nu se strice orezul in zilele calduroase de vara, se adauga un pic de otet la fierbere
Tot vara este de preferat ca orezul sa fie simplu, neamestecat cu alte ingrediente.
- dupa ce se prajeste carnea sau pestele se aseaza pe o hartie ca sa se absoarba grasimea
- dintr-un bento nu trebuie sa lipseasca culoarea rosie(carne, peste), galbena(oua, branzeturi), verde(legume)si neagra(susan, plante de mare)
-sa fie bun la gust
-sa aiba miros placut