Hanami

2011-05-24T14:41:00.000+09:00

http://limbajaponezaiasi.jimdo.com/

In vacanta

2009-07-26T10:41:00.009+09:00

Dupa o perioada plina de proiecte realizate dar si vise spulberate, ne-am gandit sa plecam intr-o minivacanta. Profitand de ofertele speciale acordate de hoteluri in urma ajutorului financiar primit de la stat* am ales Shirahama. La doar 3 ore de casa noastra in prefectura Wakayama, statiunea Shirahama se numara printre cele mai renumite locuri din tara in ceea ce priveste traditia apelor termale(onsen).
Totusi, ceea ce ne-a facut sa alegem acel loc este plaja cu deschidere la ocean.

Shirahama Beach

Sandanbeki

In fata ochilor se deschide un peisaj mirific. Furia valurilor care se izbesc de stanci iti dau un sentiment de eliberare. Simti cum tot stresul si oboseala acumulata iti este purtata de valuri si facuta bucati de stancile uriase.
Din pacate acest loc este ales de fiinte care nu mai pot inainta pe cursul vietii si aleg sa-si puna capat zilelor. M-a emotionat profund mesajul catre cei care vor sa se sinucida; "Inainte de-a lua o decizie suna la nr..." iar deasupra era scris ca Isus te iubeste, contezi pentru El. Este de remarcat mesajul cu trimitere la Isus intr-o tara in care influenta crestinismului abia se face remarcata. Daca toata viata s-a inchinat pietrelor, in ultimul moment i se spune ca mai este cineva care-l iubeste si viata lui este importanta.

Ryokan (hotel in stil japonez)

Simbolul statiunii Shirahama- Engetsutou

* In ideea sustinerii economiei, statul japonez a acordat fiecarui locuitor al Japoniei(care poate dovedi prin acte ca locuieste in Japonia) un ajutor financiar de 12000 de yeni(aprox. 90 E) pentru adulti si 20000 de yeni pentru copii si batrani. Cu aceasta ocazie, firmele de turism au creat oferte speciale numai bune pentru a cheltui banii primiti cadou.

Gion Matsuri

2009-07-19T18:31:00.008+09:00

Pe 17 iulie in Kyoto are loc primul festival de mare amploare al verii.
Pregatirile pentru acesta sarbatoare incep cu cateva saptamani inainte, cand se oficiaza ritualuri de purificare si reprezentatii artistice traditionale (Kabuki si Kyogen). Pe 10 iulie se construiesc si impodobesc cele 32 de care alegorice care vor strabate strazile Kyoto-ului la marea parada. Tot pe 10 are loc si "Intampinarea lampioanelor". Alaiul barbatilor imbracati in kimonouri si tinand in mana lampioane porneste de la templul Yasaka pana in Kawaramachi. O alta activitate a aceastei zile este si "Mikoshi Arai" sau "Purificarea carelor alegorice".
In dimineata zilei de 17 iulie, in ziua marii parade, cele 32 de "muzee ambulante", cum au mai fost numite carele alegorice pornesc de la templul Yasaka pe strazile orasului, reanimand atmosfera fostei capitale.

Shita kiri suzume

2009-07-14T17:04:00.007+09:00

"Shita kiri suzume" (Vrabiuta cu limba taiata) face parte din cele mai renumite 5 povesti japoneze aparute intre perioadele Muromachi (1333-1573)si Edo(1603-1863).

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.
A fost odata un mos si o baba care locuiau la marginea padurii. Pe cat era mosul de harnic si bun la suflet pe atat era baba de rea si zgarcita. Intr-una din zilele calduroase de vara, la casa lor s-a oprit o vrabiuta si a ramas sa-i tina companie mosului. Invidioasa ca mosul este fericit si plin de viata de cand s-a cuibarit vrabiuta la ei,intr-una din zile, baba ii taie limba vrabiutei. Tipand de durere, aceasta zbura in padure, nemaiintorcandu-se la casuta batranilor. Mosul o cauta disperat pe langa casa, dar vazand ca nu apare se hotari sa plece in lume in cautarea ei. Pe drum se intalni cu un vacar care ii spune ca stie unde este vrabiuta dar pana nu va bea toata apa murdara cu care a spalat vacile nu-i va spune locul. Dornic sa gaseasca vrabiuta cat mai repede bea toata apa si vacarul il indruma catre crescatorul de cai. Porneste din nou la drum si intr-un tarziu gaseste crescatorul de cai. La fel ca si vacarul, acesta ii promite ca-i va spune unde este vrabiuta daca va bea apa murdara de la cai. Si de acesta data mosul bea apa si afla ca vrabiuta se afla in padure, dar nu va reusi sa o gaseasca decat daca aceasta va voi sa i se arate. Ajuns in fata padurii incepe sa strige vrabiuta si sa o roage sa iasa. Auzind strigatul disperat al mosului, copacii se dau la o parte, facandu-se o carare pana in fata unei case. Mosul bate in usa si dinauntru este intrebat cine este si ce vrea. "Sunt mosul din poiana si caut vrabiuta care a stat la mine acasa!" Usa se deschise larg si in prag aparu vrabiuta care il invita in casa. Mosul este pus la masa si servit cu cele mai alese bucate. La plecare, vrabiuta ii pune in fata un cufar mare si unul mic si il roaga sa-si aleaga unul drept cadou si sa nu-l deschida pana acasa. Mosul gandi ca i-ar fi greu sa care un cufar mare si-l alege pe cel mai mic. Ajuns acasa, ii povesteste babei prin cate a trecut pana a gasit vrabiuta si cum a fost tratat de aceasta. Deschid amandoi cufarul si raman inmarmuriti la vederea aurului si a pietrelor pretioase ce se revarsau din cufar. Baba lacoma sare in sus ca arsa si ii spune mosului:"Prostule ar fi trebuit sa iei cufarul cel mare! Ma duc eu sa-l aduc!" si asa porni baba la drum pe urmele mosului, intalnind aceleasi persoane care o indruma spre casa vrabiutei dupa proba apei. Ajunsa la usa, bate fara sa stea prea mult pe ganduri:"Sunt eu, baba din poiana care am avut grija de tine, deschide-mi!". Usa se deschise si vrabiuta aparu in prag la fel de zambitoare ca si atunci cand l-a intampinat pe mos. Baba este pusa la masa, dar i se servesc cele mai rele mancaruri. Cu gandul la cufarul cel mare manaca pe nemestecate grabindu-se de plecare. Vrabiuta pune din nou doua cufere in fata babei si o roaga sa-si aleaga unul si sa nu-l deschida pana acasa. Baba insfaca cufarul cel mare si porneste la drum. Ajunsa in padure, curiozitatea o copleseste si deschide cufarul, dar in locul bogatiilor, din cufar ies serpi. Si asa a scapat mosul de baba ce-a rea!
Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

Arima onsen

2009-05-31T09:32:00.009+09:00

Intr-o zi, cand soarele si-a tras valul peste razele dogoritoare, am pornit pe urmele orbului de la trecatoarea Zato, spre Arima. Prinsi in bratele maiestoase ale muntilor, drumul ni s-a parut ca rupt dintr-o poveste. Respirand prin toti porii aerul verde de munte, simteam franturi din vremuri indepartate, cand abandonati in fata naturii, oamenii veneau in acest colt de Rai, sperand in vindecari miraculoase.

Nu mica mi-a fost mirarea la coborarea din autobuz, cand m-a izbit un iz de Herculane. Ce mica e lumea, mi-am zis! Si cum le-a aranjat Marele Faurar pe toate, in asa fel incat sa se poata bucura de Creatia Lui toata fiinta omeneasca, dintr-un capat in altul al Lumii.
Cu o harta in mana am pornit in drumetie. Primul popas a fost la un izvor de apa termalala unde stateau de straja cateva pietre uitate de vreme. Susurul cristalin al apei m-a tintuit pret de cateva minute bune pe o banca, dandu-mi ragaz sa-mi trag sufletul.

Am pornit apoi la cascada. Iarasi urcat, si iarasi respiratie taiata de atata frumos... sau lipsa de miscare. Oricum, efortul s-a meritat din plin. Peisajul care se dasfasura in fata ochilor mi-a adus aminte de poiana din "Dumbrava minunata". Acel loc in care se adunase la judecata toata suflarea padurii.

Coborand in statiune, am oprit la un restaurant cu specific japonez si ne-am asezat la o masuta pe tatami, care era facuta intr-un mod tare inteligent. Picioarele nu trebuiau stranse in acea pozitie chinuitoare, ci le puteai lasa jos, ca si cum ai fi stat la o masa obisnuita. Daca ar fi curs pe sub masa si apa termala satisfactia ar fi fost la maxim. Dar pentru apa termala, ne-am oprit intr-un colt de strada unde era amenajat un onsen pentru picioare. Dupa alergatura de pe munte, cateva minute cu picioarele in apa fierbinte veneau ca o adevarata binecuvantare.
Inainte de-a parasi statiunea a inceput o ploaie calda de vara, petrecandu-ne ultimile minute sub umbrela, emotionati si plini de recunostinta.

Influenza

2009-05-17T22:35:00.004+09:00

Cat s-au dat peste cap japonezii ca sa nu intre in tara virusul cel nou si tot l-au scapat. Pana in prezent doar in Kansai sunt 40 de cazuri. Dimineata, cand am iesit in oras, se anuntase doar doua cazuri in Kobe, dar pana seara s-a imprastiat peste tot. .
Daca toata ziua a fost liniste, spre seara autoritatile au inceput sa se panicheze. Incepand de maine toate scolile din zona se vor inchide pentru o saptamana. Propabil se va restrictiona si accesul in locurile publice. Sa dea Domnul sa se termine totul cu bine!

Festivalul Baietilor - Tango no sekku

2009-05-05T09:30:00.001+09:00

Pe 5 mai in Japonia are loc "Festivalul Baietilor". Daca pe 3 martie, papusile Hina au fost la mare cinste, de data aceasta, papusile "Kintaro" impreuna cu tot setul de arme si armuri in miniatura au rolul de-a readuce in prim plan curajul si eroismul samurailor de alta data. In aceasta zi, baietii se imbraca in "haori"(kimono purtat de samurai)si isi invita prietenii de joaca acasa, dand impreuna viata papusilor razboinice.
In trecut, inainte ca femeia sa fie decazuta din drepturi, pe 5 mai se sarbatorea "Ziua femeii". Luna mai fiind perioada plantarii orezului, femeile se adunau intr-o casa, numita "Casa femeilor" si se rugau pentru recolta noului an. Pentru a indeparta spirite rele care dadeau tarcoale, pe acoperisul casei se punea un steag.
Odata cu venirea samurailor la putere, data de 5 mai a fost transformata in "Ziua Baietilor", iar din 1948 guvernul a decretat aceasta zi ca sarbatoare nationala (ceea ce nu se poate spune si despre "Ziua Fetitelor").
Cu cateva zile inainte, in fiecare casa unde sunt baieti se agatata pe acoperis, in bataia vantului sau la geam (in cazul celor de la bloc) 3 crapi facuti din hartie, "Koi-nobori" (koi- crap, nobori- a urca). Unul este mare si negru si simbolizeaza tatal, altul mai mic si rosu- mama si unul si mai mic, albastru- copilul. Si cu aceasta ocazie, copii sunt serviti cu prajituri din orez.

Ziua naturii

2009-05-04T15:09:00.013+09:00

Astazi este Ziua naturii (Midori Day). Intre 1989 si 2006 natura era sarbatorita pe 29 aprilie, de ziua imparatului Akihito. In semn de respect pentru plante, imparatul a solicitat schimbarea zilei nationale in care era sarbatorit, in "Ziua naturii"( Ziua verdetii in trad. ad. lit.).
Din 2007 aceasta sarbatoare a fost mutata pe 4 mai, fiind in continuarea zilelor libere din Saptamana de Aur.

In ton cu aceasta zi as dori sa pun cateva poze facute intr-un parc din Kobe- Kachoen, un mic paradis intr-o lume de culoare. Odata intrat acolo, ai toate sansele sa ti se aseze pe cap vreun papagal vorbaret sau sa fii tras de pantaloni de rate colorate care iti cer sa le cumperi de mancare.

Begonia

Sun Conure

Monk Parakeet

Livingstone's Turako

Turkmenian Eagle Owl

Toko Toukan

Fotografii de colectie

2009-04-22T19:20:00.012+09:00

Am adunat cateva fotografii din locuri pe care le vizitez mereu cu drag. Sper sa va placa!

Arashiyama

Kobe-Mozaic

Plaja Koshien

Nishinomiya- Uegahara

Premiu

2009-04-17T09:56:00.002+09:00

Am primit un premiu de la Irina (Takaramono) si ii multumesc ca s-a gandit la mine! Eu am sa-l dau mai departe tuturor celor care imi viziteaza blogul. Va doresc o primavara frumoasa!

Castelul Osaka

2009-04-15T17:49:00.010+09:00

Un loc in care trecutul si prezentul par sa-si fi dat intalnire este si Castelul Osaka. Zidit pe locul unui templu budist, castelul are un trecut tumultos. Perioadele de inflorire sunt urmate indeaproape de caderi in uitare, reusind totusi sa se ridice de fiecare data din propria-i cenusa ca o pasare Phoenix.
In 1583, Hideyoshi Toyotomi incepe constructia castelului.
In anul 1615, Tokugawa Ieyasu asediaza zona si clanul Toyotomi dispare. La comanda shogunului secund, Hidetada, castelul este fortificat, devenind punct de control a partii de vest a Japoniei.
In anul 1665, castelul este incendiat si lasat in uitare timp de cateva secole. Cu fonduri adunate de la oamenii din imprejurimi, in 1843 castelul este reconstruit, incercandu-se aducerea la splendoarea perioadei Edo.
Ceea ce putem admira astazi este o reproducere din beton a originalului. Daca exteriorul mai pastreaza amintiri din perioada shogunatului, in interior este amenajat un muzeu de arta, utilat cu aparatura de ultima generatie.

Sakura

2009-04-14T18:27:00.007+09:00

A mai trecut un an...

Copiii Pamantului 2

2009-04-11T18:06:00.006+09:00

Ieri a avut loc intalnirea cu copiii, la asociatie. Au fost doua ore in care am cantat, mancat si jucat impreuna cu prichindeii de la cercul, "Copiii Pamantului". La inceput a fost un concurs cu intrebari. M-a surprins faptul ca s-au documentat pe net, raspunzand corect la majoritatea intrebarilor legate de Romania. Au urmat apoi ursuletii de mamaliga. S-au adunat toti in jurul mesei, asteptand cuminti sa le arat ce trebuie sa faca. Apoi, cateva zeci de manute si-au bagat mainile in vasul cu mamaliga, incercand sa faca dintr-un bot, o opera de arta.
In final am jucat "Batistuta". Documentandu-ma putin pentru acest eveniment, am observat ca majoritatea jocurilor de copii sunt asemanatoare . Chiar daca sunt putin particularizate, in functie de cultura tarii respective, jocurile raman aceleasi. Copiii au inteles ca daca se vor intalni cu un copil roman, chiar daca nu vor vorbi aceeasi limba, se vor putea intelege prin limbajul comun al jocurilor.

Hanami

2009-03-30T21:43:00.014+09:00

Simbolizand puritatea dar si aspectul efemer al vietii, inca din vremuri indepartate, sakura a fost obiect de inspiratie pentru artisti.
Introdus in Japonia in perioada Heian (794-1191), fenomenul "Hanami" exprima o anumita conceptie a omului in legatura cu natura.
In Nishinomiya, Festivalul florilor de cires are loc la inceputul lunii aprilie in parcul Shukugawa. Pe o distanta de 2,8 km, de-a lungul raului cu acelasi nume, an de an,1700 de ciresi isi inmoaie crengile incarcate de flori, in apa cristalina a raului. Martori de taina ai sufletelor indragostite,ciresii imbraca in aceste zile straie de sarbatoare, asteptandu-si oaspetii.

Copiii Pamantului 1

2009-03-23T19:14:00.004+09:00

Nu am mai dat pe aici de cateva zile bune. Ma gandeam ca am ramas fara prieteni virtuali. N-a fost asa si ma bucur tare mult.
Am fost invitata luna viitoare la un cerc, "Copiii si mediul inconjurator". Va trebui sa le vorbesc despre copiii din Romania: cum se joaca, ce mananca si cum au grija de mediul inconjurator. In final va fi o proba practica in care vom face ceva de mancare. Trebuie sa-i invat sa faca ceva gustos, rapid si haios. Eu m-am gandit la ursuletul de mamaliga cu branza, cu care ma imbia mama cand eram mica. Mamaliga cu siguranta nu au mai vazut copiii japonezi si cred ca o sa fie si distractiv.
As fi bucuroasa daca mi-ati da si alte idei in legatura cu acest eveniment. Astept sugestiile voastre cu drag!

Bento

2009-03-10T19:48:00.003+09:00

Cu o traditie de cateva sute de ani, obiceiul pachetelului cu mancare sau bento s-a pastrat pana in zilele noastre in Japonia.
Aparut pentru prima data in perioada Kamakura (1185-1333),bento-ul acelor vremuri consta doar in cateva prajiturele din orez fiert si uscat (hoshi), puse intr-o geanta.
In perioada Azuchi-Momoyama (1568-1600)au aparut cutiile din lemn lacuit care se folosesc si astazi la evenimente speciale cum ar fi Hanami sau Hinamatsuri.
In perioada Edo, obiceiul bento-ului a inceput sa se rafineze, ducand la aparitia makuno-uchi obento, ("bento intre acte"). Aceste bento-uri erau servite in pauzele spectacolelor de Noh si Kabuki.
In perioada Meiji (1868-1912)a aparut primul eki bento (bento luat din statiile de tren). Lansat pe 16 iulie 1885 in statia Utsunomiya, ekibento continea doi ongiri inveliti in frunze de bambus.

Incepand cu perioada Taisho, bento-ul este introdus si in scoli. Primit la inceput cu bucurie de catre elevi si cadrele didactice, acesta se dovedeste a avea o influenta nefavorabila asupra elevilor. Deoarece prin bento se reflecta situatia financiara a elevilor(ceea ce ducea la discriminare), in scurt timp este abandonat.
Dupa 1980 obiceiul bento-ului revine, fiind intr-o continua perfectionare.

Pentru a pregati un bento in casa trebuie tinut cont de urmatoarele aspecte:
-ingredientele folosite se aleg in functie de anotimp
-ca sa nu se strice orezul in zilele calduroase de vara, se adauga un pic de otet la fierbere
Tot vara este de preferat ca orezul sa fie simplu, neamestecat cu alte ingrediente.
- dupa ce se prajeste carnea sau pestele se aseaza pe o hartie ca sa se absoarba grasimea
- dintr-un bento nu trebuie sa lipseasca culoarea rosie(carne, peste), galbena(oua, branzeturi), verde(legume)si neagra(susan, plante de mare)
-sa fie bun la gust
-sa aiba miros placut

Hina Matsuri

2009-03-03T09:41:00.006+09:00

Pe 3 martie in Japonia se sarbatoreste "Ziua fetitelor" sau "Sarbatoarea papusilor".
Cu o luna inainte, toate raioanele de copii din magazine se imbraca in sarbatoare. La loc de cinste pe rafturi se afla altarele cu papusi. Pornind initial de la un numar fix de 15 papusi, reprezentand intreaga suita de la curte, in timp, din cauza pretului destul de ridicat, numarul "staff-ului" din set a scazut simtitor, in cele din urma preferandu-se doar etalarea imparatului si a imparatesei. Expozitia papusilor dureaza aproximativ doua saptamani, timp in care fetitele sunt vizitate de prieteni pentru a se juca impreuna cu papusile. Invitatii sunt serviti cu fructe, sushi, prajituri din orez precum si shirozake, o bautura dulce facuta din boabe de orez.

O papusa intre papusi- Cristiana chan (fetita prietenei mele Lori) la prima sarbatoare a papusilor.

Ca de fiecare data, Asociatia Internationala din Nishinomiya ne-a invitat sa pregatim impreuna un meniu specific pentru aceasta zi.
Multumindu-i Muzei chan pentru colaborarea la aceasta reteta, am sa postez meniul. Varianta facuta in Romania o puteti vedea pe site-ul Muzei chan.

Temari sushi şi oshi sushi

Ingrediente pentru orez:

300g orez de sushi
4 linguri de oţet de orez
2 linguri de zahăr
o linguriţă de sare

Se spală orezul, se strecoară şi se lasă 30 de minute. Se fierbe cu o cantitate de apă puţin mai mică decât de obicei (o măsură de orez la o măsură de apă ). După ce s-a fiert, se toarnă amestecul de oţet de orez, zahăr şi sare şi se amestecă încet, având grijă să nu se zdrobească boabele. În timp ce se amestecă, se răceşte cu un evantai de hârtie. Se împarte orezul în două părţi egale, o parte se va folosi la temari sushi, iar cealaltă la oshi sushi.

1.1 Temari sushi

Ingrediente:

40g file de ton pentru sashimi
4 bucăţi de caracatiţă
4 creveţi proaspeţi
pentru marinat: 4 linguri sake, 4 linguri de sos de soia şi 4 linguri dashi/supă
pentru garnitură: o frunză de oba, o felie de lămaie verde, pastă de wasabi, ghimbir murat
Se taie peştele în felii subţiri. Se amestecă ingredientele pentru marinat şi se pun la foc mic, până începe să fiarbă. Se ia de pe foc şi se lasă la rece. Se toarnă peste bucăţile de peşte şi se lasă la marinat 30 minute.

Se taie caracatiţa în felii subţiri. Se înfige o scobitoare pe lungimea crevetelui, pentru a nu se încovoia (dacă creveţii sunt pre-fierţi, sunt deja încovoiaţi). Se pun creveţii în apă fiartă, cu puţină sare şi se lasă la fiert un minut. După ce s-au răcit se curăţă cochilia. Se taie în felii lungi foarte subţiri.

Denumirea temari sushi vine de la “te” care înseamnă mână şi “mari” care înseamnă bile. Pe o folie de plastic se pune o felie de ton, apoi un rând de orez şi se împachetează sub forma unei bile. La fel se procedeaza înlocuind tonul cu felii de caracatiţă şi creveţi.

Se serveşte cu garnitură.

1.2 Oshi sushi

Ingrediente:

un ou
6 ciuperci shiitake mici
1 lingură de zahăr
1 lingură sos de soia
4 păstăi fasole verde
ulei
Se bate un ou cu puţin zahăr şi puţină sare şi se face o omletă foarte subţire. Se taie omleta în felii subţiri.

Se toacă mărunt ciupercile, apoi se pun la fiert la foc mic, împreună cu 100 ml apă, zahărul şi sosul de soia. Se lasa la fiert până ce se evaporă toată apa.

Se pune un sfert din cantitatea de orez într-o formă de hârtie făcută dintr-o cutie de lapte, umezită cu un amestec de mirin şi apă. Se pune deasupra jumătate din cantitatea de ciuperci, apoi încă un rând de orez. Se presează uşor ca să se aşeze bine orezul. Se scoate din formă şi se taie pe jumătate. Se aranjează deasupra fâşiile de omletă şi o păstaie de fasole verde.

Notă:
Am înlocuit tonul cu somon, mitsuba cu pătrunjel, iar ciupercile shiitake cu bureţi de fag.

2. Hamaguri no shiojiru
Ingrediente:

8 scoici (hamaguri)
o bucată kelp (un pătrat de 6 cm)
2 linguri sake
o lingură sos de soia
sare
câteva frunze de mitsuba
Se pun scoicile în apă cu puţină sare şi se lasă 10-15 minute. Se freacă bine fiecare scoică în parte sub un jet de apă rece. Se toarnă într-o oală 3 căni cu apă, se adaugă bucata de kelp şi scoicile şi se pune la fiert pe foc mediu. Se lasă să fiarbă câteva minute până ce scoicile se deschid.

Se ia de pe foc, se scot scoicile şi se pun în două boluri. Se strecoară supa printr-o strecurătoare fină. Se adaugă sake-ul, sosul de soia şi sarea şi se pune din nou pe foc, până începe să fiarbă. Se toarnă supa fierbinte peste scoici şi se serveşte caldă, cu mitsuba tocată presărată deasupra.

Notă:
Pentru că în Romania nu se găsesc anumite ingrediente, se poate înlocui kelp-ul cu concentrat de legume şi mitsuba cu pătrunjel.

3. Chawan mushi
Ingrediente:

50g piept de pui dezosat
1/2 linguriţă sos de soia
1/2 linguriţă sake
2 ciuperci mari shiitake
8 frunze mitsuba
4 felii subţiri de peşte fiert la aburi
Ingrediente pentru crema de ou:

2 ouă
2 căni de dashi
1/4 linguriţă sare
2 linguriţe sos de soia
Se înlătură grăsimea şi pielea de pe pieptul de pui şi se taie carnea în cubuleţe mici. Se toarnă 1/2 linguriţă sos de soia şi 1/2 linguriţă sake peste carnea de pui şi se lasă 10 de minute la marinat. Se spală ciupercile, se păstrează doar pălăriile, care se taie în patru.

Se pun la fiert pe foc mic 2 căni de dashi, 1/4 linguriţă sare şi 2 linguriţe sos de soia şi se lasă până începe să fiarbă. Se ia vasul de pe foc şi se lasă să se răcească. Se bat uşor cele două ouă, fără să facă spumă. Se adaugă supa de mai sus şi se amestecă bine. Se bate bine cu un mixer până se omogenizează. Se curăţă cu o spatulă eventualele porţiuni de spumă.

Se împart în patru părţi egale carnea de pui, ciupercile şi peştele şi se pun în patru ceşti. Se toarnă crema de ou, având grijă să nu fie umplute până sus. Se acoperă cu o bucată de pânză udă şi se pun la aburi puternici timp de 2 minute. Se reduce temperatura şi se lasă să fiarbă la aburi 15-20 de minute. Se verifică cu o scobitoare dacă este gata. Se serveşte cu garnitură de mitsuba.

Notă:
Se poate înlocui dashi cu apă, mitsuba cu pătrunjel şi ciupercile shiitake cu bureţi de fag.

Ichigo parfait (parfait de căpşuni)
Ingrediente:

100g căpşuni
1,5 linguri de zahăr
îngheţată de vanilie
cornflakes
Se taie căpşunii în 4 bucăţi, pe lungime, se acoperă cu zahăr şi se lasă 5 minute. Se pun în cuptorul cu microunde timp de 3 minute, se lasă apoi să se răcească, iar după aceea se pun în frigider.
Se aşează un strat de cornflakes pe fundul bolului, deasupra se pune îngheţata de vanilie şi se ornează cu căpşuni.

Leapsa

2009-02-21T13:22:00.003+09:00

A ajuns si la mine leapsa "Adevarat sau Fals", primita de la MONONOKE-KITCHEN.
Aceasta leapsa presupune sa fac 7 afirmatii adevarate si 7 false despre mine. Problema este ca nu stiu daca trebuie sa le scriu in ordine sau sa le amestec. Cred ca am sa le combin putin ca sa fie mai interesant.
1 Am fost in America.
2 Imi plac florile.
3 Cant la chitara.
4 Locuiesc in Japonia.
5 Sunt vegetariana.
6 Cresc animale in casa.
7 Imi place sa fac drumetii.
8 Imi place sa gatesc.
9 Stiu sa crosetez.
10 Am copii.
11 Imi plac filmele.
12 Am multi prieteni.
13 Sunt gurmanda.
14 Nu am masina.

Dau mai departe Leapsa Danielei( http://daniela-hranavie.blogspot.com/)

Nishinomiya International Exchange Day

2009-02-17T16:26:00.010+09:00

Duminica, la Asociatia Internationala din Nishinomiya, straini din toate colturile lumii s-au adunat, incercand sa faca cunoscuta macar o particica din cultura tarii de provenienta. La programul la care am participat si eu ca reprezentanta a Romaniei a trebuit sa pregatesc o ciorba romaneasca. Fiind primul an cand Romania a fost reprezentata la acest eveniment s-au adunat destul de multi curiosi ca sa afle cateva lucruri despre Romania si sa guste mancare romaneasca. Le-am vorbit putin despre traditiie noastre si le-am dat reteta ciorbitei. Le-a placut tare mult si m-au intrebat daca sunt restaurante romanesti in Japonia.
Din fericire, nu am fost singura reprezentanta a Romaniei la eveniment. In timp ce-mi asteptam randul la prezentare, am mers sa ma delectez cu un ceai japonez pregatit dupa regulile Chanoyu (Ceremonia Ceaiului). Am descoperit cu o deoebita placere ca langa mine era asezata o romanca, studenta in Kobe (ce mica e Lumea!). Ea participa ca invitata din partea Japoniei pentru a imbraca kimonoul. Nu stiam nici una dintre noi de prezenta celeilalte desi colaboram cu aceeasi asociatie. Ne-am bucurat de intalnirea "intamplatoare" si ne-am sustinut reciproc pe tot parcursul programului.

Ziua Indragostitilor in Japonia

2009-02-13T21:56:00.002+09:00

Pe 14 februarie si in Japonia se sarbatoreste Valentine's Day. Cum era de asteptat din partea japonezilor, mesteri desavarsiti in a prelua obiceiuri si traditii din alte culturi, au adoptat si aceasta sarbatoare, personalizand-o, incat sa para "de-a casei".
De Valentine's Day in Japonia doar barbatii primesc ciocolata, urmand ca pe 14 martie( White Day)femeile sa primeasca din partea barbatilor cadouri. (E de la sine inteles ca o femeie nu s-ar multumi doar cu ciocolata.:))
In aceasta zi, femeile nu ofera ciocolata doar partenerului, ci la toti barbatii cu care colaboreaza. In comert se pot distinge doua tipuri de ciocolata: honmei cyoko(ciocolata favorita) si giri cyoko (ciocolata din obligatie). Honmei cyoko se ofera partenerului si de obicei este sub forma de inimiora, iar giri cyoko este ambalata mai simplu si are un pret mai mic la vanzare.
Va doresc un Valentine's Day plin de iubire oriunde v-ati afla!

La Zoo

2009-02-07T18:27:00.019+09:00

Astazi am mers la Parcul Zoologic din Kobe. Razele caldute ale soarelui au facut ca toate animalele sa fie intr-o dispozitie buna si sa iasa la fotografiat. Nu m-am putut abtine si le-am facut cateva comentarii.

Pasarea maiastra!

nya, nya (pis, pis)

Nu ma mai uit la voi!

Pun eu laba pe voi intr-o zi!

Scuzati deranjul, dar azi am chef de joaca!

Un whisky la baiatu !

Vreau acasa!

Daca ma gandesc eu mai bine...!

Ce-am facut eu oare azi?

Iar ma barfesc aia!

Nu stiu ce-or fi vazut la mine!

Imi fac siesta!

1,2,3...Ah, iar trebuie sa o iau de la capat!

Setsubun

2009-02-03T11:51:00.009+09:00

Imediat dupa Anul Nou, cand iarna inca nu si-a spus ultimul cuvant, la japonezi incep deja pregatirile de primavara. Conform calendarului vechi, 4 februarie este considerata a fi prima zi de primavara(Risshun).
In ajunul primaverii(Setsubun), cand anotimpurile se intrepatrund si se duce un adevărat război între forţele malefice şi cele benefice ale naturii, omul face front comun cu natura, prin practicarea unor ritualuri de alungare a fortelor raului.
Unul dintre aceste ritualuri este si Mamemaki（Imprastierea boabelor de soia). Stapanul casei arunca boabe de soia prajita la intrarea in casa, rostind urarea "oni wa soto, fuku wa uchi" (diavolii afara, norocul in casa). In zilele noastre, in unele locuri, din motive mai mult sau mai putin practice( se curata mai usor de pe jos, sunt mai bune la gust, etc.) boabele de soia au fost inlocuite cu alune de pamant(rakkasei). Dupa ce ce se arunca boabele pe jos, se strang si se mananca (pot fi mancate si alte boabe pregatite dinainte), singura conditie fiind ca numarul boabelor sa fie egal cu varsta celui care le consuma. Se spune ca, boabele de soia mancate in aceasta zi,asigura sanatatea in noul an.
Un alt obicei practicat cu aceasta ocazie,in zona Kansai(Osaka) este "Makizushi"(rulouri de sushi). Acest obicei consta in a manca un sushi intreg, fara a scoate nici un cuvant. Nici directia in care te asezi sa mananci makizushi nu trebuie sa fie intamplatoare. In fiecare an directia se schimba in functie de locul in care se afla Zeul Anului(toshitokujin). Pozitia zeului se schimba de la an la an, in functie de zodiacul chinezesc. Anul acesta directia in care se spune ca ar fi zeul este in partea de Est.
In zona Kanto(Tokyo)in aceasta zi, se pun crengi de hiiragi in care se infing sardine fripte, crezandu-se ca mirosul urat al sardinelor va indeparta demonii.

Calator prin Tara Maramuresului

2009-01-28T13:03:00.008+09:00

Calator prin Tara Maramuresului. Asa l-am putea numi pe japonezul Kosei Miya (n. 1937, Aomori ken) care, in 1965 pasea pentru prima data pe pamant romanesc. Etnograf, pasionat de studiul folclorului balcanic, Kosei Miya reuseste dupa mai multe vizite in Romania sa surprinda particularitati ale traditiei poporului roman, pe care le face cunoscute publicului japonez.
"Rumania jin. Sake. Uta" (Romani. Bautura. Cantec) este titlul unei lucrari aparute in 2003 la editura Tokyo-Shoseki in care sunt prezentate obiceiuri de-o frumusete rara din zona Maramuresului.
Citind titlul cartii esti tentat sa crezi ca este vorba doar de un japonez care s-a oprit in prima carciuma din Romania, dar daca incepi sa dai fila cu fila, te regasesti printre randuri. Iti dai seama ca omul acesta a reusit sa patrunda in sufletul romanului si sa scoata la lumina tot ce are el mai frumos. "Cel care va ajunge sa-si poarte pasii in aceasta tara din inima Europei, care emite parca o lumina misterioasa, cu siguranta isi va dori sa revina!" spune autorul, fermecat de frumusetea locurilor. Obiceiurile de la nunta, hora din sat, sezatoarea, inmormantarea, transhumanta sunt doar cateva aspecte din viata de zi cu zi a taranilor de la munte,surprinse de autor in cele peste 100 de drumuri facute in Tara Maramuresului.
In incheiere, facand o scurta trecere in revista a momentelor petrecute in Romania si a experientei acumulate in acea perioada, autorul se intreaba: "Oare cum ar fi fost viata mea azi daca nu as fi ajuns in Romania?"
Parafrazand vorbele lui Kosei Miya, am putea sa ne intrebam si noi: Oare cum ar fi fost viata noastra azi, daca nu ne-am fi nascut romani? Cred ca am fi fost mult mai saraci spiritual.

Povestea trecatorii Zato

2009-01-27T14:30:00.011+09:00

Cu mult timp in urma, in Kyoto locuia un zato singur (orb care canta la biwa). Acest zato nu era doar orb ci suferea si de o boala incurabila inca din copilarie. Gandind ca poate apele termale il vor curata de boala, doreste sa ajunga in Arima (loc renumit pentru ape termale). Vorbind cu un localnic despre planul sau, este sfatuit sa renunte. Acesta ii spune ca daca va mai astepta un pic vor merge impreuna, fiindca are el drum in zona. Fara a mai astepta, batranul porneste singur spre Arima.
Pornit de unul singur la drum este indrumat de oameni cu suflet bun, pe calea cea buna.
Dupa o zi lunga de mers, innopteaza pe marginea drumului pana dimineata. "Am fost binecuvantat cu vreme buna", gandi batranul. "Maine am sa ajung la Arima si am sa scap de boala. Nu mi-a mai ramas decat o zi de calatorit". Dimineata porneste din nou la drum iar spre amiaza ajunge pe cararea care duce spre Arima. Soarele este inca sus. Orbul inainteaza, ajutande-se de toiag, merge de-a lungul raului Otada, prin zona "celor 7 curburi". Nesansa face ca la doar cateva ore departare de Arima sa piarda directia si sa se indeparteze de carare, lovindu-se de stanca. Neavand incotro, se aseaza jos langa piatra, asteptand sa treaca vreun drumet prin zona. Insa singuratatea locului este apasatoare. Incepe sa regrete ca nu a scultat sfatul vecinului si a pornit de unul singur la drum. La doar cativa pasi de locul mult visat este nevoit sa cedeze. Isi aduna toate fortele si incearca sa gaseasca cararea cu toiagul, dar fara succes. Incepe sa strige cu disperare dupa ajutor, dar ecoul se izbeste de stancile reci. Incet-incet, intunericul si frigul acopera valea, nemaiauzindu-se decat tipatul maimutelor din departare.
Peste cateva zile, orbul zato este gasit de vanatori, mort.
Oamenii au numit acea trecatoare "Zato dani"(trecatoarea lui Zato)

Sursa: NIA, Discover Nishinomiya, No.9, Septembrie 2007

Impresii

2009-01-24T12:31:00.007+09:00

Unul din lucrurile care ma impresioneaza in Japonia este deschiderea oamenilor catre munca voluntara. Fie ca este vorba de maturatul frunzelor din parc sau de activitati culturale, peste tot intalnesti oameni dispusi sa se faca utili, impartasind din experienta proprie fara a astepta nimic in schimb.
Un loc in care vin oameni plini de daruire si drag pentru profesia de dascal este si Asociatia Internationala din Hyogo, unde, orice strain rezident poate urma un curs gratuit de limba japoneza. Chiar daca orele de curs sunt seara si profesorii abia au terminat o zi de munca, odata inceput cursul, "trag" de fiecare minut pentru a ne explica lucruri noi. Fiecare profesor are o metodica aparte, captandu-ne atentia pana in ultimul moment. Abia acum, participand la acest curs imi dau seama cat de importanta este atitudinea profesorului fata de elevi. Imi amintesc cum in timpul scolii, la clasa depindeam de starea emotionala a profesorului. Daca aveam nenorocul ca profesorul sa fie intr-o toana proasta, toate oalele se spargeau in capul nostru, al elevilor. In alte situatii, trebuia sa ascultam ce-a mai facut pisica nu stiu carui vecin de-al profesorului, asta pana pe la jumatatea orei. De aproape un an de cand merg la acest curs din Kobe, n-am observat vreodata pe chipul profesorului ca nu ar avea chef de ora in ziua respectiva sau ca se simte rau. Este intr-adevar o arta sa-ti poti controla emotiile in fata celorlalti.
Ca o concluzie la cele de mai sus, as putea spune (daca mai era cazul) ca japonezilor nu le place sa piarda timpul. In viziunea insularilor, timpul nu inseamna intotdeauna si bani. Pentru ei, fiecare ora din zi poate fi o provocare spre cunoastere.

Panda

2009-01-21T20:59:00.004+09:00

In Japonia, ursii panda sunt considerati adevarate vedete, beneficiind de o mediatizare pe masura. Pentru aceste animale pe cale de disparitie, statul japonez plateste Chinei o renta anuala de aproximativ 1 mil. de dolari.

Gazduiti de parcurile zoologice din Kobe si Wakayama, cei 8 ursi imprumutati sunt punctul de atractie a mii de vizitatori.

La cea de-a 20-a aniversare a nominalizarii relatiei dintre cele doua state, Japonia a mai primit din partea Chinei un urs, in schimbul unuia nascut in Japonia. Din pacate, celebrul urs a murit la inceputul lunii mai, la varsta de 70 de ani umani.

Kabutoyama

2009-01-13T17:46:00.012+09:00

Kabutoyama ( "muntele in forma de coif"), "imbratiseaza" orasul Nishinomiya in partea de nord. Cu o inaltime de 309,2 m, muntele s-a format in urma unei eruptii vulcanice, care se estimeaza ca ar fi avut loc acum 1200 de ani. In mijlocul muntelui se afla Templul Kannon ( Zeita a Compasiunii, reprezentata sub diferite aspecte).
Legenda spune ca pe acest munte ar fi ajuns consoarta imparatului Junno (786-840) fiind in cautarea unui loc prielnic construirii unui templu. In timp ce contempla natura plina de viata, dintr-un nor purpuriu apare o zeita, care ii spune ca acolo se afla o comoara si prin urmare este cel mai potrivit loc pentru a ridica un templu. Imparateasa primeste cu bucurie sfatul zeitei si ajutata de oamenii locului, construieste templul mult dorit. Se calugareste si primeste numele de Nyoini. Studiaza Dharma (in sanscrita,"scopul vietii") din textele sacre si il roaga pe Kobo Daishi (intelept budist, zeificat) sa faca o statuie a lui Nyoirin Kannon-Zeita Atotputernica Dar cum orice fapta buna este pusa la incercare, Sorajin ("Zeul Dezlantuit") doreste sa distruga templul. Zeul se gandeste ca daca oamenii au inceput sa studieze Dharma, vor deveni mai buni si nu vor mai asculta de el. Ia infatisarea unui vultur urias si arunca flacari asupra templului. Nyoini si calugaritele sale incearca sa stinga focul cu apa pregatita pentru ceremoniile religioase, dar, flacarile lui Sorajin sunt mult mai puternice. Atunci, din piatra muntelui tasni o coloana de apa, cazand pe pamant ca o ploaie, stingand repede focul. Vazand Sorajin aceasta minune, isi zise: "Trebuie sa admit faptul ca puterea mea nu rezista in fata Dharmei!"
In urma acestui incident, Kobo Daishi le spune oamenilor ca nu trebuie sa aiba ura fata de zeii rai, pentru ca acestia se vor supara si ii va ataca. Inteleptul ii mai sfatuieste sa construiasca un templu si acestui zeu dezlantuit pentru a calma spiritul lui rau.

Nishinomiya Festival

2009-01-12T17:13:00.007+09:00

Continuand seria festivalurilor din oras, voi descrie pe scurt etapele unei ceremonii la care am avut ocazia sa particip in toamna.

Festivalul a inceput pe 21 sept cu "Yoimia Festival", pe 22 sept avand loc "Example Festival" iar in ultima zi, scoaterea zeului afara din templu in altarul portabil, mikoshi si oferirea ofrandelor.

La invitatia Asociatiei Strainilor din Nishinomiya, alaturi de alti straini, am avut onoarea de-a purta mikoshi in timpul ceremoniei.

Ceremonia a inceput la ora 10 cu ritualul de purificare a participantilor, invocarea zeului si aducerea ofrandelor. A urmat apoi invitarea zeului in altarul portabil. Dupa rugaciuni si mantre invocate, zeul este scos din templu intr-un altar provizoriu. Ferit de privirile celor din jur este pus in altarul portabil. Altarele sunt purtate pe umeri pana la iesirea din templu, dupa care sunt puse intr-o masina, noi urmand a ne deplasa cu un autocar.

Toata ceremonia se muta pe plaja din cartierul Koroen. Aici se reiau rugaciunile. Preotii templului urmati de oficialitatile orasului, trec prin fata altarului unde se afla zeul, oferindu-i cate o crenguta de sasaki. Ceremonia de pe plaja se incheie cu un dans kagura, adus ca o ultima ofranda.

Se aduc multumiri celor care au adus daruri, iar edilii orasului iau cuvantul.

Dupa o scurta pauza de masa ne indreptam catre zona Yotto Harbor, unde tot alaiul este urcat in barcute sau vaporase si incepe plimbarea zeului pe mare. Ajunsi in larg, privelistea este fascinanta. Inconjurati de samurai viteji, printese de la curte parca desprinse din "Povestile lui Genji" suntem purtati de valuri in lumea misterioasa a Japoniei ancestrale. Dupa vreo ora revenim la tarm, urmand a ne intoarce la templu.

Ajunsi la templu, incepe din nou ritualul. De aceasta data zeul este condus in templu. Aceleasi rugaciuni, aceleasi oficialitati trec prin fata altarului in care se afla zeul, aducandu-i multumiri.
Seara s-a incheiat cu o petrecere oferita participantilor. In timp ce femei imbracate in kimonouri sobre nu mai dovedeau cu adusul bunatatilor la masa, pe scena sunt invitati cei care s-au ocupat de organizare.

Ebessan

2009-01-11T19:12:00.007+09:00

A trecut deja un an de cand am participat prima data la sarbatorirea Zeului Prosperitatii in Nishinomiya. Mergand pentru a doua oara la aceasta sarbatoare eram oarecum familiara cu ritualul de la templu. La intrare era amenajat un loc, unde se aruncau crengutele aducatoare de noroc, "fukuza" cumparate cu un an in urma. Aceste crengute se cumpara din templu cu ocazia acestei sarbatori si sunt aduse inapoi dupa un an, pentru a fi arse. Noutatea cu care vine aceasta sarbatoare este reprezentarea zeului printr-un ton urias, asezat pe un altar in fata templului. Enoriasii trec pe rand prin fata "zeului" , aducandu-i multumiri si lipindu-i banuti. La iesire, dupa ce se cumpara amulete, crengutele aducatoare de noroc pentru noul an si alte cadouri (omiage ) toata lumea se indreapta catre tonetele cu mancare care sunt insirate pana aproape de altar.

(Mai multe despre aceasta sarbatoare puteti citi in prima postare din anul trecut.)

Ritualul intermedierii casatoriilor, miai

2009-01-09T20:07:00.008+09:00

Fenomen apărut la iniţiativa castei samurailor, ritualul intermedierii căsătoriilor, miai, pare să fie un subiect de domeniul trecutului .Dar iată că lucrurile nu stau chiar aşa, şi la o privire mai atentă vom vedea de ce.
Dacă în trecut, căsătoria avea drept scop, perpetuarea familiei prin descendenţi, în ziua de azi, prinşi în vâltoarea activităţilor cotidiene, japonezii se căsătoresc la vârste înaintate sau chiar deloc. Aşadar, în ciuda altei înfăţişări, am putea spune de suprafaţă, stăruie încă în conştiinţa japonezului pilda vechilor obiceiuri.
Astfel, la vremuri noi, metode noi, nakodo-ul de altă dată (persoană care era desemnată de părinţi să intermedieze căsătoria dintre tineri) a fost înlocuit cu o agenţie matrimonială adaptată stilului japonez.
În fiecare an, în luna aprilie, în centrul celei mai dens populate metropole din lume, are loc întâlnirea părinţilor care sunt în căutarea partenerului de viaţă pentru odrasla lor. Adunaţi în Casa Tineretului din cartierul Shinjuku, fiecare părinte intră în vorbă cu ceilalţi părinţi, încercând fiecare să-şi prezinte cât mai bine “progeniturile”.
O femeie trecută de mult de prima tinereţe, se plânge că fiul ei munceşte din zori şi până-n noapte şi nu are timp nici măcar să-şi facă cumpărăturile darămite să-şi caute nevastă. Grijulie ca orice mamă, aceasta consideră că este de datoria ei să facă ceva ca să-şi ajute odorul. Altă mamă, spune despre fata ei, că are la firmă doar persoane în vârstă, iar şansele ca să-şi găsească singură pe cineva potrivit sunt destul de slabe.
La astfel de întâlniri, participă multă lume, dar nu toţi reuşesc să încheie vreo “afacere”. Sunt persoane care participă an de an, până le surâde norocul. Un astfel de caz este şi al lui Taka, inginer trecut de 30 de ani, ai cărui părinţi sunt la a treia încercare de a-l aşeza la casa lui. Anul acesta, inainte de-a porni în această călătorie, tocmai din îndepărtatul Hokkaido, au convocat consiliul de familie pentru a discuta despre problema care nu mai suferă amânare.
Conform unui articol apărut în ziarul “Nihon keizai shinbun” (Aprilie 2004) de la deschiderea acestor întruniri în 1991 şi până în 1994, din 1150 de persoane înscrise, doar 20 de cupluri şi-au unit destinele.
Într-o ţară cu o rată a natalităţii în continuă scădere şi cu o creştere a persoanelor celibatare, responsabilii cu politica planificării familiale au toate motivele de îngrijorare.

Hartia de Najio

2009-01-05T21:03:00.002+09:00

Daca zilele trecute am vorbit despre inclinatia taranilor din Najio catre studiu si interesul aratat stiintelor din afara, astazi voi vorbi despre prima indeletnicire a lor si secretul care a stat la baza obtinerii hartiei care avea sa fie renumita in intraga Japonie.
Coplesiti de lipsurile zilnice, satenii au inceput sa se gandeasca la o modalitate de-a scoate satul din saracie. Deoarece singura lor avere era muntele si apa care le traversa satul, s-au gandit sa se foloseasca de ele si sa faca hartie. Tanarul care veni cu aceasta idee se numea Higashiyama Yaemon, cel care avea sa fie recunoscut drept inventatorul hartiei de Najio.
Yaemon se hotaraste sa plece in Echizen (prefectura Fukui de astazi), loc renumit pentru hartia de calitate. El crede ca doar invatand de acolo secretul fabricarii hartiei va reusi sa-si implineasca visul de-a face din Najio un sat prosper.
Yaemon a trecut muntele si in cateva zile a ajuns in Echizen. Dar in acest sat nu putea patrunde in casele oamenilor orice strain. Locuitorii pastrau cu sfintenie secretul fabricarii hartiei, fiind transmis de la o generatie la alta. Dar seriozitatea si daruirea cu care muncea tanarul au atras simpatia satenilor. In scurt timp el a fost adoptat de o familie din sat si s-a casatorit. Munceste cu sarg, gandindu-se ca intr-o zi se va intoarce in satul natal si va putea pune in practica tehnica invatata aici. Satenii au inceput sa-i acorde incredere, neinteresandu-i locul de unde venise si pentru ce venise in sat. Erau incantati sa aiba in satul lor un om asa de harnic.
Intr-o noapte, Yaemon se trezeste din somn si incepe sa-si faca planuri de plecare. Ii vine greu sa-si abandoneze familia si satul in care fusese adoptat, dar mai presus de aceste sentimente personale, simtul datoriei este mai puternic. Isi aminteste de casa din Najio, de munte, de sateni si cu lacrimi in ochi se hotaraste sa se intoarca in satul natal. In miez de noapte, fara sa fie simtit de ceilalti, paraseste casa, lasandu-si sotia si copilul dormind. In fata casei isi impreuneaza mainile, inclina capul si isi cere iertare de la sotie, copil si de la toti cei care l-au ajutat, apoi o ia la fuga.
Ajuns in Najio isi indreapta toata atentia catre fabricarea hartiei, in felul acesta reusind sa nu se mai gandeasca la familia lasata in Echizen. In scurt timp satenii invata de la Yaemon noua tehnica de fabricare a hartiei, treptat afacerea se extinde si satul incepe sa prospere. Preocupati cu studiul in permanenta, satenii doresc sa faca o hartie mult mai buna decat aceasta. Astfel, adaugand pamant in compozitie, au reusit sa scoata o hartie mai rezistenta care a fost numita hartie de Najio si a ajuns renumita in toata Japonia. Faima acestei hartii si faptul ca cel care a descoperit-o este Yaemon, a ajuns si la urechile familiei din Echizen. Sotia si copilul care au plans neincetat de la disparitia acestuia s-au minunat cand au auzit si si-au dorit sa mearga sa-l vada imediat. Calatoria a durat o luna de zile si a fost anevoioasa, dar gandul ca la capatul calatoriei ea isi va intalni sotul si copilul tatal, le-au dat forta sa mearga mai departe. Obositi si slabiti de puteri au ajuns in Najio. Satul avea casele imprastiate, fiind distanta mare intre case. Ca sa nu mai piarda timp, au intrebat satenii unde este casa lui Yaemon. Sotia le-a spus cine sunt si ca si-ar dori sa ajunga cat mai repede la Yaemon. Satenii s-au consultat intre ei si au decis sa-i spuna ca Yaemon nu este in satul acesta si sa o compatimeasca pentru drumul facut pana acolo. Ei au sfatuit-o sa se intoarca inapoi in satul ei. Satenii erau suparati pentru ca au trebuit sa o minta pe femeie, dar se gandeau ca daca Yaemon s-ar intoarce din nou la familia lui, satul nu ar mai putea prospera.
De sotia si copilul lui Yaemon nu s-a mai auzit nimic, insa, se spune ca dupa multi ani, Yaemon ar fi plecat in pelerinaj in Shikoku.

Extras din Buletinul Informativ "Discover Nishinomiya", Aprilie 2008

Rangaku (studii occidentale)

2009-01-03T23:08:00.005+09:00

Cartier rezidential in Nishinomiya, Najio era in trecut doar un satulet micut de munte, unde locuitorii se ocupau cu fabricarea hartiei. Avand o inclinatie deosebita catre studiu, satenii au descoperit secretul unei hartii rezistente, prin adaugare de pamant in compozitia din care se facea hartia. Aceasta hartie a devenit renumita, fiind recunoscuta pretutindeni ca hartie de Najio.

La sfarsitul perioadei Edo(1603-1868) atentia satenilor este atrasa de medicina occidentala- Rangaku. In acea perioada, medicina olandeza era reprezentativa medicinei occidentale. Olanda ajutase Japonia in progresul stiintei, aducand un sprijin considerabil in medicina si fizica. Lasand in umbra medicina chinezeasca, locuitorii satului Najio isi indreapta atentia asupra medicinei occidentale.
Fiind destinata doar elitei japoneze, Okugawa Hyakki este unul dintre norocosii care au avut ocazia sa studieze la Academia de Studii Occidentale din Najio (Rangaku). Lucrand la inceput in fabrica de hartie, Okugawa este atras de studiul stiintelor moderne. El studiaza medicina olandeza in Osaka, de la eminentul profesor Naka Ten'yu. Dupa terminarea studiilor se intoarce in Najio si pune in practica medicina occidentala. In scurt timp devine renumit, primind pacienti nu numai din Najio dar si din imprejurimi. Doctorul Hyakki avea o fata, pe nume Yae. Era o fata buna la suflet si inteligenta. La sfatul parintelui sau se casatoreste cu Ogata Koan, coleg de facultate cu acesta la clasa prof. Naka. Hyakki avea incredere in talentul ginerelui sau, prezicandu-i o cariera infloritoare. Ogata nu-i dezamageste asteptarile si isi continua studiile la Nagasaki. In acea perioada Hyakki, impreuna cu satenii din Najio au colectat bani, pentru a-l sustine la facultate. Dupa absolvire, acesta revine in Osaka si deschide o scoala Rangaku, numita Teki-juku, avand peste 100 de studenti. Yae, sotia lui Koah manifesta fata de studenti o grija materna. Atentia sa este indreptata in mod deosebit catre un student exceptional al profesorului Koah, pe nume Ito Shinzo. Aceasta ii gaseste o sotie din Najio, dar din nefericire tanara sotie moare la scurt timp. Yae ii gaseste o a doua sotie, dar si aceasta se imbolnaveste, necesitand un tratament permanent. Sfatuindu-se cu satenii din Najio, Yae ii propune lui Shinzo sa se mute impreuna cu sotia la Najio si sa deschida o scoala Rangaku in sat.
Preconizand un mare succes noii scoli Rangaku, satenii au construit o scoala mai mare. Scoala din Najio a functionat 9 ani, timp in care sute de studenti s-au perindat pe bancile acestei scoli.
Este interesant faptul ca intr-un satuc oarecare la marginea muntelui a luat amploare o scoala de medicina occidentala.
In zilele noastre, cladirea scolii nu mai exista, in schimb locuitorii au construit un monument cu inscriptia "In amintirea Academiei Rangaku Najio, resedinta Okugawa!"

Bibliografie: Discover Nishinomiya, No.10, Decembrie 2007

Sento

2009-01-02T18:57:00.004+09:00

Deoarece frigul de afara te duce cu gandul la o baie calda si un ceai fierbinte la gura sobei, m-am gandit sa scriu cateva lucruri despre un obicei japonez care este practicat si in zilele noastre, adaptat cerintelor actuale si care a fost adoptat odata cu patrunderea budismului in Japonia, in sec. al 6-lea. Conform filozofiei budiste, inainte de-a accede catre o purificare a sufletului, mai intai este necesara o purificare a trupului. Prin urmare, in temple s-au amenajat bai in scop purificator, baia devenind parte din ritualul religios. Acesta fiind punctul de plecare, de-a lungul timpului multe shogunate au continuat traditia.
In templul Todaji din Nara se mai pastreaza si in zilele noastre o astfel de baie in scop purificator.
Nu se stie cu exactitate data cand s-au infiintat baile publice, "sento" dar din scrierile datate la inceputul sec. al 17-lea, fenomenul era deja raspandit. In acea perioada, baile publice erau cu aburi (sauna) si nu erau separate in functie de sex, cum aveau sa fie mai tarziu. In perioada Showa (1926-1988) cand locuintele au inceput sa fie dotate cu bai, interesul pentru baile publice a scazut. In zilele noastre la mare cautare sunt baile cu ape termale (onsen) unde poti beneficia de tratamente estetice, masaj,etc.
Sento, loc de distractie si socializare
Sento din perioada Edo, pe langa baie avea amenajata si o camera separata pentru petrecerea timpului liber. Dupa baie, clientii jucau diverse jocuri japoneze (Igo, Shoji) sau se delectau cu ceai in compania prietenilor. Astfel, baile publice nu aveau doar rolul de-a curata trupul si de-a se relaxa, ci era si un bun prilej de socializare.

Primul mers la templu (Hatsumode)

2009-01-01T22:54:00.003+09:00

In Japonia, dupa o saptamana de alergaturi dupa cumparaturi sau achitarea datoriilor facute in anul care tocmai se incheie, trecerea dintre ani il gaseste pe japonez la templul, aducand multumiri zeului protector sau rugaciuni pentru noroc si sanatate pentru noul an.
La miezul noptii clopotele incep sa bata, iar portile templelor se deschid larg, primind sutele de vizitatori care asteapta sa primeasca binecuvantarea zeului. Vizita la templu in prima zi a anului poarta numele de hatsumode. Inainte de-a ajunge in fata zeului trebuie realizat ritualul de purificare. Se ia cu un polonic din lemn apa din fantana aflata la intrarea in templu, wakimizu (in trad. "apa pura") si se spala mai intai mana stanga, apoi dreapta si la sfarsit se clateste gura cu apa ramasa, dupa care se arunca jos. Odata purificarea realizata, se intra in templu si in fata altarului zeului se arunca un banut, se bate din palme de 3 ori (pentru a-i atrage atentia zeului) dupa care se spune rugaciunea. La iesire se cumpara amulete putatoare de noroc si mikuji, un procedeu de divinatie, in care se solicita zeului prezicerea anului in care s-a intrat. Enoriasul primeste o cutie de lemn in care se afla multe betisoare lungi, fiecare betisor avand trecut cate un numar. Betisoarele din cutie sunt amestecate, pana cand unul cade jos din cutie. Enoriasul primeste un biletel care corespunde cu numarul inscris pe betisor. Acel biletel se considera a fi mesajul din partea zeului. Daca mesajul anunta un an cu ghinion, biletelul este legat intr-un copac sau alt loc amenajat in incinta templului. Astfel, ghinionul nu-l va insoti acasa pe enorias.

Nengajyo

2008-12-28T20:36:00.003+09:00

Nengajyo sunt carti postale trimise de Anul Nou in Japonia. Cu aceasta ocazie sunt exprimate sentimentele de recunostinta fata de prieteni, rude si in mod special fata de persoanele cu care s-a colaborat in interes de serviciu in cursul anului.
Anul acesta se preconizeaza expedierea a cca 4 miliarde de carti postale, ceea ce inseamna in jur de 30 de carti postale de persoana.
Traditia cartilor postale de Anul Nou
Fenomenul cartilor postale a aparut in Japonia inca din perioada Edo, cand sistemul de mesagerie rapida intra in functiune. In anul 1871(Meiji anul 4) sistemul de mesagerie este imbunatatit si trimisul cartilor postale cu ocazia Anului Nou ia amploare. In 1899 (Meiji anul 32) este adoptat un sistem special de expediere. Acest sistem prevede expedierea cartilor postale la jumatatea lunii decembrie, acestea urmand a ajunge la destinatar exact pe data de 1 Ianuarie sau in cazuri exceptionale avand data postei 1 Ianuarie. Este de remarcat cum acest sistem de expediere cu data fixa dateaza de acum 100 de ani.
Carti postale de Anul Nou cu numere de loterie
Este inventia unui locuitor din Kyoto caruia i-a venit ideea de a transforma trimisul cartilor postale de Anul Nou intr-un joc cu premii. Astfel, in iunie 1949 (Showa anul 24)se aproba de catre Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor inscrierea pe cartile postale trimise de Anul Nou un numar de loterie, extragerea avand loc la in primele zile ale anului. Daca la inceput premiile constau in obiecte de imbracaminte sau dulciuri, in prezent sunt oferite ca premiu excursii in strainatate sau aparatura electronica:).

USJ Jurassic Park

2008-12-28T17:31:00.003+09:00

Universal Studios Japan (USJ)

2008-12-27T22:46:00.006+09:00

USJ este un parc de distractii unde sunt reconstituite scene din filme celebre sau secvente din desene animate si esti invitat sa iei parte la actiune, gratie proiectiilor 3D sau 4D. De la zborul cu bicicleta in tara lui ET, Intoarcerea din viitor, unde, de la bordul unei masini parcurci diverse etape ale civilizatiei fiind urmarit in permanenta de cineva care vrea raul umanitatii, Spider Man, Jurasic Park unde ai parte de o dus rece chiar daca esti in mijlocul iernii, toate laolalta te fac sa te simti intr-o lume de poveste. Mergand in ziua de Craciun am avut parte de o surpriza tare placuta la intrare. Lumea adunata astepta sa se pozeze in fata unui ingeras asezat pe un soclu. In momentul in care te asezai in fata ingerului, acesta isi intindea mainile protector asupra celui care statea in fata lui. Nici nu vreau sa ma gandesc ce chin pe ingerasul ala la sfarsitul orelor de munca, cand trebuie sa se spele.

Kinkaku-ji

2008-12-22T19:48:00.003+09:00

In partea de nord-vest a orasului Kyoto in districtul Kitayama se afla Kinkaku-ji sau vestitul Pavilion de Aur. Acest templu a fost construit din vointa celui de-al treilea shogun din familia Muromachi, Ashikaga Yoshimitsu. Templul se ridica pe 3 nivele, fiecare nivel avand alt stil de arhitectura. Astfel, primul nivel este construit in stilul shinden, numit Ho-sui-in. Al doilea nivel este construit in stilul buke, stilul unei locuinte de samurai, care poarta numele de Cho-on-do, iar al 3-lea nivel este stilul Karayo sau stilul Zen, numit Kukkyo-cho. Nivelurile 2 si 3 sunt acoperite cu foita de aur, iar in varf este o pasare Phoenix
Pavilionul a fost pastrat de-a lungul timpului pana in 1950 cand un preot fanatic ii da foc. A fost reconstruit in 1954 iar in 1987 a fost poleit cu aur asa cum il putem vedea astazi. Din anul 1994 este inscris in Patrimoniul Cultural Mondial.

Preot roman in Japonia

2008-12-20T16:45:00.006+09:00

De cateva luni in Japonia, la solicitarile romanilor stabiliti aici, au sosit doi preoti avand misiunea de-a forma o comunitate a romanilor in jurul Bisericii, misiune realizata cu binecuvantarea Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ordodoxe Romane.

Impartiti pe zonele Tokyo si Osaka, Parintele Alexandru Nicodim si Parintele Cristian deja isi fac simtita prezenta in Tara Soarelui Rasare. In Ito, Shizuoka s-a reusit amenajarea unei parohii, urmand a se organiza Sfintele Sarbatori de iarna acolo, iar Parintele Cristian se imparte intre Osaka si Nagoya, fiind in mijlocul romanilor de fiecare data cand i se solicita sprijinul.

Fiind inaintea Craciunului si avand aceasta mare sansa de-a avea atat de aproape pe Parintele Cristian, astazi l-am invitat pentru a ne binecuvanta casa. Pentru cateva ore cred ca s-a reusit crearea unei atmosfere pur romanesti, facandu-ne sa ne simtim mai aproape de cei dragi in pragul Nasterii Domnului.

Nihongo nouryoku shiken

2008-12-18T19:03:00.003+09:00

Nihongo nouryoku shiken este un test de limba japoneza care are loc in intreaga lume o data pe an, in aceeasi zi.
Testul este impartit pe nivele de studiu, astfel, pornind de la nivelul 4 (cel mai de jos) in care sunt necesari 100 de kanji, pana la nivelul 1 pentru care trebuie invatate 2000 de kanji.
Este de remarcat faptul ca in programa stabilita de guvernul Japoniei in 1981, "Joyo Kanji" (kanji care se folosesc zilnic) au fost inscrisi 1945 de kanji pentru a fi utilizati in documentele publice, iar pentru un strain, ca sa se integreze in societatea japoneza ii sunt necesari 2000 de kanji!! Cu cat scade interesul japonezilor pentru studiu cu atat se ridica stacheta pentru straini. O fi bine, o fi rau!

Dictionar japonez-roman

2008-12-17T14:15:00.005+09:00

Dictionarul Japonez-Român de Gakushū Kanji raspunde unei nevoi urgente pentru persoanele interesate de studiul limbii japoneze. El este un dictionar compact, usor de transportat, dar suficient de detaliat pentru a satisface necesitatilor practice ale celor implicati in acest studiu. Scopul principal al acestui dictionar este de a oferi o imagine completa asupra modului in care kanji sint folosite in limba japoneza contemporana.
Aceasta se realizeaza prin redarea informatiilor corespunzatoare asupra modului de citire, semnificatiei si compusilor celor 1006 de kanji fundamentale studiate in scoala elementara japoneza, prezentate in acest dictionar.Dictionarul Japonez-Român de Gakushū Kanji nu functioneaza doar ca un instrument eficace de lucru pentru studiul limbii japoneze. El este conceput in primul rind pentru a lamuri semnificatia de baza, fundamentala, a caracterelor descrise in dictionar.Fiecare caracter este prezentat astfel cu sensul sau de baza, dar si cu nuantele, subtilitatile si semnificatiile particulare. In acest mod de a concepe dictionarul, fiecare sens al unui caracter, adesea subtil diferentiat, dar dramatic evidentiat ca importanta semantica, serveste ca un bloc unic in producerea caracterelor compuse.Datorita faptului ca fiecare kanji folosit in limba japoneza scrisa poate avea mai multe semnificatii distincte, dar si o varietate de nuante, acest dictionar isi propune o explorare profunda a interdependentei dintre aceste semnificatii. Astfel, se realizeaza o imagine integrata si unitara asupra sensului fiecarui caracter prezentat.O alta trasatura unica a dictionarului Japonez-Român de Gakushū Kanji este constituita de metoda SKIP de indexare pentru kanji (System of Kanji Indexing with Patterns). Aceasta metoda a fost creata si brevetata de catre Jack Halpern, fiind implementata in dictionarele sale de kanji.Pentru a localiza caracterele chinezesti dintr-un dictionar de kanji se foloseste indexarea in functie de modul de citire, radicali, numarul de trasaturi etc. In aceasta lucrare indexarea a fost facuta dupa modul de citire al fiecarui kanji prezentat (ON respectiv kun), a radicalului corespunzator si a codului SKIP.System of Kanji Indexing with Patterns permite celui care foloseste acest dictionar sa localizeze caracterele kanji la fel de repede si de precis ca in dictionarele alfabetice. Deoarece aceasta metoda poate fi foarte usor invatata, face din dictionarul Japonez-Român de Gakushū Kanji un instrument de lucru extrem de eficace.Acest dictionar se adreseaza atit celor care incep studiul limbii japoneze cit si studentilor avansati. Complexitatea tehnica, informationala si logistica implicate in realizarea lucrarii, acuratetea lingvistica, cit si efortul deosebit depus pe termen lung pentru realizarea sa, confera acestui dictionar o calitate de referinta in studiul limbii japoneze.Maniera tipografica atractiva, data de fonturile specializate si design-ul conceptual, ce imbina armonios analiza si sinteza semnificatiei semantice, fac ca dictionarul Japonez-Român de Gakushū Kanji sa fie prietenos si usor de accesat.
Autorii:
Neculai Amalinei (n. 1951), inginer, traducator, redactor, editor executiv si director de publicatie. E preocupat de inginerie lingvistica si cultura japoneza. Este editor executiv al lucrarii Kanji in 60 de texte, publicata de Editura Business Print cu asistenta financiara oferita de Japan Foundation, Urawa, Japonia.La Editura Polirom semneaza cursul practic "Limba japoneza. Simplu si eficient", traducerea si comentariile la Cartea celor cinci cercuri - Gorin no Sho de Miyamoto Musashi si Cursul practic de Karate Dö.Presedinte al asociatiei Centrul de Studii Japoneze Shōgun din Iasi.
Jack Halpern CEO & President, CJK Dictionary Institute, Editor in Chief, Kanji Dictionary Publishing Society; Editor-in-Chief al New Japanese-English Character Dictionary si Kanji Learner’s Dictionary, Kenkyusha si NTC, 1990, respectiv Kodansha International, 1999.Este, de asemenea, foarte activ in lexicografie, fiind autorul unei importante baze de date pentru Kanji. Isi extinde vocatia catre promovarea uniciclului ca sport olimpic, tratate de muzica cu aplicatie pentru quena si studiul limbilor de origine latina.Referenti stiintifici: James Breen este profesor doctor la Monash University, Australia, Visiting Professor la Research Institute for the Languages and Cultures of Asia and Africa (ILCAA) - Tokyo University of Foreign Studies (Japonia), membru al Japanese Studies Centre (Australia) si autor al bazelor de date pentru dictionarele electronice KANJIDICT si EDICT.Dr. Ken Lunde, Senior Computer Scientist, CJKV Type Developmement, Adobe Systems Incorporated, autoritate mondiala in procesarea informatiilor despre caracterele chinezesti, japoneze, coreene si vietnameze (CJKV). In anul 1999 publica la editura O’ Reilly cartea sa de referinta CJKV Information Processing.

Sursa: http://www.shogun.ro/

Muzeul National de Etnologie (Minpaku)- Osaka

2008-12-15T20:35:00.007+09:00

Muzeul National de Etnologie din Osaka
Inca de la intrare am fost placut surprinsa sa vad expusa o masca din Romania, din zona Neamtului (locul meu natal!) langa masti din Bolivia, Mexico si China.
Deschis in 1977, muzeul detine 255000 de colectii adunate din intreaga lume, din care aproape 12000 sunt expuse permanent.
Binenteles ca am fost curioasa sa vad cum este reprezentata tara noastra sau mai bine zis ce au considerat japonezii reprezentativ culturii noastre. In comparatie cu alte tari sunt expuse putine obiecte, insa de departe cea mai impozanta este colectia de masti adunate din toate zonele tarii, o frumoasa colectie de oua incondeiate si o lucrare din lemn reprezentand-o pe Fecioara Maria cu Pruncul. Desi este foarte frumoasa parca nu as cataloga-o ca fiind reprezentativa doar culturii noastre. Din arhiva video pusa la dispozitie de muzeu am putut vedea cum se realizeaza transhumanta si cum se face branza si mamaliga. 100% romanesc!

Japonia era reprezentata destul de slabut. Dintre casele traditionale, incaltamintea din paie de orez si samurai inflacarati atentia mi-a fost atrasa de-o expozitie de....tricouri de baseball, inscrise la cultura contemporana.

Din nou la scoala

2008-12-15T14:51:00.003+09:00

Cu doua luni in urma am fost invitata la scoala generala din Nishinomiya sa le vorbesc copiilor despre Romania. Emotii mari la inceput dar curiozitatea de-a intra intr-o scoala japoneza si de-a afla mai multe despre sistemul de invatamant japonez m-a facut sa accept invitatia. A mai fost invitat si un coreean, o chinezoaica si o filipineza, fiind distribuiti la 2 grupe a cate 50 de elevi. Modul in care am fost intampinata in clasa de cei mici m-a facut sa nu mai am nici o emotie si sa uit de timp. Am inceput binenteles cu clasicul "jiko shokai" ( a te prezenta singur) dupa care ajutandu-ma de harta Lumii si a Romaniei am inceput sa le fac o scurta prezentare a tarii. Am continuat cu cateva proverbe romanesti pe care le-am tradus in japoneza, iar copiii le-au repetat si in limba romana. A urmat apoi cantecelul pregatit. Japonezilor le place tare mult sa cante si sa manance. Am fost placut surprinsa sa vad cat de bine s-au pregatit cu intrebari. De la intrebari de genul ce se mananca in Romania, pana la ce copaci sunt, ce insecte, flori sau cu ce se joaca copiii romani. De departe cea mai interesanata intrebare a fost a unui copil care m-a intrebat ce obiecte de patrimoniu national sunt in Romania. Am ramas uimita sa vad un copil de 8 ani interesat de astfel de lucruri. Amuzant (pentru mine!) a fost atunci cand m-au intrebat ce culoare imi place. Fara a sta mult pe ganduri am spus ca imi place culoarea galben. La sfarsit dupa ce mi-au multumit si am iesit la usa, o fetita a venit dupa mine si mi-a dat o inimioara galbena din hartie(origami). :)
Frumoasa experienta!

Luminarie-Kobe

2008-12-14T20:26:00.003+09:00

In fiecare an, la inceputul lunii decembrie in Kobe are loc evenimentul "Luminarie". Podul de lumina care traverseaza o strada principala din oras a fost construit la initiativa italienilor veniti sa de-a o mana de ajutor in urma cutremurului devastator din 1995, cand orasul a fost distrus din temelii. Timp de doua saptamani mii de oameni vin aici pentru a-i comemora pe cei pierduti la cutremur.
Deoarece costul unei asemenea instalatii este foarte mare, in fiecare an se apeleaza la generozitatea vizitatorilor, fiind rugati sa faca o donatie de 100 de yeni (mai putin de 1 E). Comparativ cu anul trecut, anul acesta podul de beculete a fost putin rarefiat, in schimb cupola de la capatul podului oferea o priveliste incantatoare

Monzaemon Chikamatsu

2008-12-14T20:03:00.003+09:00

S-a ivit ocazia sa ajung in "orasul lui Chikamatsu Monzaemon", Amagasaki. Inca de la iesirea din gara (JR) esti intampinat de statuia ce o reprezinta pe Umegawa, eroina piesei "Meido no Hikyaku" (Mesagerul iadului).

Chikamatsu Monzaemon (cu numele real Sugimori Nobumori) se naste in 1653 intr-o familie de samurai si ajunge renumit la varsta de 31 ani cu piesa "Yotsugi Soga"(Urmasii lui Soga) Fiind considerat cel mai mare dramaturg japonez este numit "Shakespeare al Japoniei".

Biografie
1653 se naste in orasul Fukui ( aproape de Osaka)
1655 se muta in Sabae impreuna cu tatal sau
1667 tatal isi pierde stapanul iar familia este nevoita sa se mute in Kyoto
1683 are loc punerea in scena a piesei "Yotsugi Sogo"
1703 are loc punerea in scena a piesei "Sonezaki Shinju" (Dubla sinucidere din dragoste la Sonezaki)
1706 se muta in Osaka
1711 are loc punerea in scena a piesei "Meido no Hikyaku" (Mesagerul iadului)
1714 preotul budist Nissho restaureaza Templul Kosai din Amagasaki, la care Chikamatsu aduce o mare contributie.
1716 Moare mama lui Chikamatsu, iar la Templul Kosai are loc un ceremonial religios pentru aceasta.
1718 are loc punerea in scena a piesei "Nippon Furisode no Hajimari", adaptare a piesei "Iwanaga Hime"(Printesa Iwanaga)
1720 are loc punerea in scena a piesei "Shinju Ten no Amijima" (Dubla sinucidere din dragoste la Amijima)
1724 are loc punerea in scena a piesei "Kanshashuu Tsunagi Uma"
Moare pe 22 noiembrie la varsta de 72 ani fiind ingropat in curtea Templului Kasai
1936 deschiderea festivalului Chikamatsu
1975 cu sprijinul cetatenilor a fost deschis Muzeul Memorial Chikamatsu in Amagasaki
1986 la cea de-a 70 aniversare a orasului Amagasaki este declarat "Orasul lui Chikamatsu"

Chikamatsu a scris aproximativ 150 de piese, incluzand povestiri de dragoste desprinse din viata oamenilor de rand, precum si piese inspirate din evenimentele istorice.
Bunraku este o forma artistica a teatrului japonez compus din jocul cu marionete, muzica si narator.
Kabuki este un spectacol cu actori,acompaniati de muzica si naratiune.
Sonezaki Shinju (Dubla sinucidere din dragoste la Sonezaki) este prima piesa a lui Chikamatsu, avand ca subiect drama unui personaj real. Tokubei, vanzator la un magazin de sos de soya refuza casatoria aranjata de stapanul lui. Tokubei este inselat de prietenul sau, refuzand sa-i returneze banii pe care-i atora stapanului. Pentru a nu-si compromite numele, fuge impreuna cu femeia iubita, Ohatsu si se sinucid impreuna.
Meido no Hikyaku Aceasta piesa descrie tragedia unui om condus de disperare. Chuhei este fiul adoptat al unui proprietar de curierat. El foloseste banii de la clenti pentru a o rascumpara pe Umegawa, iubita sa, dar este prins si arestat.

Muzeul Costumelor din Kyoto

2008-12-14T19:54:00.001+09:00

Muzeul Costumelor din Kyoto a fost inaugurat in 1974 cu o expozitie de haine japoneze datand din epocile vechi pana in perioada moderna. In 1998 este reamenajat, creandu-se atmosfera de la Curte din perioada Heian(794-1185) redata in "Genji Monogatari" (Povestea lui Genji) de Murasaki Shikibu. Actiunea romanului se desfasoara in camerele palatului Rokujo-in si descrie aventurile lui Hikaru Genji.

Reprezentativ pentru perioada Heian au fostvesmintele luxoase lipsite de alte accesorii. Costumele aranjate in multe straturi si matasea naturala reprezenta simbolul puterii aristocratice. Moartea stapanului sau pierderea puterii avea o mare influenta asupra costumelor purtate de doamnele casei.

Arashiyama

2008-12-14T19:51:00.001+09:00

Plimbandu-ma prin padurile de bambus de la Arashiyama am dat de casa memoriala a poetului Mukai Kyorai (1651-1704)-Rakushisha. Kyorai a fost unul din cei 10 discipoli ai renumitului poet de haiku- Basho, care a dus mai departe stilul autentic al Maestrului dupa moartea acestuia. Basho a vizitat Rakushisha de 3 ori; in 1689, 1691 si 1694. Ultima sa vizita a fost cu aproape 4 luni inainte de a muri. Jurnalul tinut in perioada cat a locuit in casa lui Kyorai se numeste "Saga Nikki" si a fost publicat in 1753.

NIA

2008-12-14T19:49:00.000+09:00

Vorbind despre Nishinomiya nu as putea sa nu amintesc si de Asociatia Internationala din Nishinomiya. Este o asociatie non-profit care organizeaza diverse activitati culturale menite sa te introduca in universul nipon. Din septembrie, de cand am ajuns aici am avut ocazia sa particip la cateva activitati de genul acesta. Prima intalnire a fost o incursiune in bucataria japoneza si pregatirea unei mese festive cu ocazia Anului Nou. Despre mancarea japoneza voi vorbi cu alta ocazie, fiind un subiect care cere timp pentru a fi lamurit cat de cat. Am mai luat parte la o "Zi a kimono-ului" unde am fost imbracata in haina traditionala japoneza de catre profesoare venite de la Kyoto, dupa care a urmat o scurta ceremonie a ceaiului. Probabil ca le-a placut cum imi statea in kimono deoarece la urmatoarea activitate, un schimb inter-cultural, unde straini din toate colturile lumii isi faceau cunoscuta traditia, eu am fost imbracata de catre gazde in kimono, plimbandu-ma printre oaspeti si purtand scurte conversatii. In aceasta costumatie am cantat pentru prima data la koto acompaniata de 2 japoneze. A fost o experienta interesanta.
Tot la capitolul gastronomie voi vorbi si despre subiectul unei alte intalniri unde am pregatit o masa de seara.
In cadrul asociatie activeaza si un club de copii, sunt organizate cursuri de limba japoneza, consultatii juridice, un post de radio, biblioteca, toate in folosul strainilor din oras. Oare sa fie asa ceva si in Romania si nu am aflat eu ?
La inceput imi propusesem sa fiu mai activa in cadrul acestei organizatii, incercand sa fac cunoscuta si traditia tarii noastre (ca-i tare frumoasa!), dar cu timpul au aparut alte preocupari si nu am mai ajuns pe acolo. Sper ca intr-o buna zi sa ma mobilizez. Deocamdata nu am de gand sa ma mut din oras.

Himeji-jo

2008-12-14T19:45:00.000+09:00

In 1333 Norimura Akamatsu conducatorul districtului Harima incepe constructia castelului, aceasta fiind continuata de fiul sau Sadanori, constructia intinzandu-se de-a lungul mai multor dinastii. In 1603 dupa razboiul civil incepe dinastia Tokugawa. Remarcandu-se in lupta, ginerele shogunului Tokugawa, Terumasa Ikeda primeste in dar castelul Himeji. Odata ajuns stapanul castelului, Ikeda dispune daramarea turnului si contruirea altuia nou. Constructia minunatului castel pe care-l putem admira astazi a fost finalizata in 1618. Intinzandu-se pe-o suprafata de 1000 m, cu 27 de pagode si 15 porti, castelul este inregistrat ca tezaur cultural, iar din 1992 intra in patrimoniul mondial.

Templul Ebisu

2008-12-14T19:42:00.004+09:00

In traditia japoneza Ebisu-sama este Zeul Prosperitatii, fiind si unul dintre cei 7 zei ai norocului (shichi fukujin). Patron al afacerilor si al comertului Ebisu-sama este reprezentat printr-un peste, simbol al abundentei.
"Ebessan", templul din Nishinomiya este centrul celor 3500 temple din intreaga Japonie, inchinate Zeului Ebisu. Pe tot parcursul anului sunt organizate diverse festivaluri insa cel mai renumit este festivalul "Tooka- Ebisu" care are loc in luna ianuarie. Pe 9 ian este Ajunul sarbatorii "Yoi- Ebisu", pe 10 ian are loc festivalul propriu-zis "Hon- Ebisu", iar pe 11 ian ultima zi a festivalului ,"Nokori fuku"(fericirea care dainuie). In aceste zile mii de oameni din intreaga tara vin la templu sa se roage pentru prosperitate si noroc. Reprezentantii marilor firme vin sa aduca ofrande de sake, in felul acesta asigurandu-si o "relatie" cat mai buna cu zeul.
Inca din perioada Muromachi(1520)in seara zilei de 9 ianuarie, toate portile orasului erau inchise, ramanand in liniste sub protectia zeului pana a doua zi. In zilele noastre, la aceeasi data, la miezul noptii sunt inchise toate portile templelor, fiind deschise a doua zi sub ritmul batailor de tobe. Tot atunci are loc si maratonul "Alergarea dupa noroc". La intrecere participa doar barbati, iar startul se da odata cu deschiderea portilor templului. Castigatori sunt considerati cei care ajung primii in fata templului, primii 3 clasati primind diplome, statui din lemn ale Zeului Ebisu, orez, sake si se spune ca vor fi binecuvantati pe parcursul anului de zeu.
Tot in cinstea Zeului Prosperitatii, in ultima seara a festivalului, dupa ritualul de purificare realizat la intrarea in templu, pe un ton urias se lipesc bani. Exista credinta ca, daca banii raman lipiti, persoana respectiva va avea noroc in anul respectiv.

Nishinomiya

2008-12-14T19:29:00.001+09:00

Orasul NISHINOMIYA ("Templul de la Vest") se afla in prefectura Hyogo intre Osaka si Kobe. Cu o populatie de 477,109 locuitori , orasul Nishinomiya se imparte in doua arii: zona muntoasa la nord si deschiderea spre mare, la sud. Unul dintre locurile renumite din oras este Stadionul Koshien. Inaugurat la 1 apr. 1924 cu o capacitate de 55000 locuri a fost construit pentru a gazdui competitiile sportive la nivel national ale echipelor de baseball din scolile liceale. Aceste competitii au loc in fiecare an in luna martie si au ca scop descoperirea noilor talente. De asemenea pe Stadionul Koshien se desfasoara si meciurile echipei Hanshin Tigers.